Omelia ES Anton Coşa pentru Noaptea de Crăciun 2004

Iubiţi creştini!

Astăzi în cetatea lui David vi s-a născut un Mântuitor!” 

Cu această veste adusă păstorilor de către îngeri, proclamată în Evanghelie, începe bucuria Crăciunului; şi noi suntem aici pentru a participa, împreună cu cei care au crezut în El, la aceeaşi bucurie. Şi primul lucru ce-l fac acum este acela de a vă transmite tuturor bucuria Crăciunului: popor al lui Dumnezeu, care ai crezut în iubirea Tatălui, bucură-te şi fii fericit; Crăciun fericit, dragi fraţi şi surori! Crăciunul este prin excelenţă timpul felicitărilor, când prin cuvinte simple, bine alese, adresăm celor dragi felicitări şi le urăm bucurie, pace, sănătate şi multe alte împliniri, bune şi frumoase. Le dorim ca visurile lor să devină realitate. Şi aceasta pentru că Naşterea lui Isus, care a fost promisă de Dumnezeu, la împlinirea timpului a devenit realitate. 

Da, iubiţi creştini, naşterea lui Isus ne dovedeşte că dorinţa primordială, care nu se şterge niciodată din inima omului, cea legată de dobândirea iertării şi a fericirii pierdute prin păcat, este şi dorinţa lui Dumnezeu. Căci Dumnezeu nu a voit ca omul să se piardă, dimpotrivă, El l-a creat pentru fericire, şi de aceea El nu a voit ca această dorinţă a sa să fie împiedicată sub nici o formă, chiar dacă pentru a o realiza îl trimite pe Fiul său între oameni. Sfinţii Părinţi de la începuturile creştinismului considerau sărbătoarea Naşterii Domnului ca sărbătoarea lui Dumnezeu pentru oameni, de la care nimeni nu este exclus, pentru că iubirea lui Dumnezeu se manifestă faţă de toţi oamenii şi nu numai faţă de un grup sau de o naţiune. Sărbătoarea lui Dumnezeu pentru oameni constă în aceea că El, prin Fiul său Unul născut, îl eliberează pe om din condiţia de sclav al păcatului, din condiţia de exilat din patria fericirii cereşti şi îl readuce la plinătatea comuniunii. Îngerul le spune păstorilor „Vi s-a născut un Mântuitor”! Crăciunul vrea să spună că toată omenirea, întreaga istorie, au găsit în sfârşit punctul lor de referinţă, au găsit un lider, au găsit pe cel care salvează şi care eliberează de orice nelinişte, de orice rău, de războaie, de violenţă, de ură, de moarte. Crăciunul mai spune că oamenii au la ce să spere, că viaţa lor are un sens, că ea înseamnă mai mult decât momente de bucurie particulară, că este mai mult decât evenimentele dureroase ce continuă să apese asupra existenţei lor. Crăciunul ne încurajează şi ne invită să privim încrezători spre viitor, pentru că în Isus, l-am dobândit pe Salvatorul nostru şi prin El toate speranţele noastre pot deveni realitate. Nu mai suntem singuri ca nişte oiţe rătăcite, dar există Cineva care se îngrijeşte de noi. Este Mesia, trimisul lui Dumnezeu, cel pe care El l-a purificat pentru salvarea omenirii. 

Şi totuşi, Crăciunul este şi un paradox. Salvatorul este un copil! Şi încă unul foarte sărac şi umil. “Veţi găsi un copil înfăşat care este pus într-o iesle”. Contrastul dintre darul lui Dumnezeu (adică mântuirea omenirii) şi semnul sub care El apare – un copil într-un staul – este evident. Însă nu fără sens. Prin Naşterea lui Isus, Dumnezeu întoarce valorile. Dumnezeu nu doreşte să se impună prin putere şi tărie aşa cum omenirea a făcut-o mereu, dimpotrivă, El alege pe cel mic şi neputincios în faţa oamenilor, şi tocmai ei sunt privilegiaţii ce vor intra în Împărăţia Tatălui. Acest paradox ne ajută să descoperim Crăciunul ca pe o sărbătoare ce ne priveşte şi pe noi. În staulul din Betleem cerul s-a deschis peste întunericul pământului. Dumnezeu s-a făcut om ca să fie în întregime cu noi şi pentru noi. Dacă staulul din Betleem, cu toată simplitatea şi sărăcia lui a fost vrednic să-l primească pe Dumnezeu, înseamnă că şi condiţia noastră omenească săracă şi marcată de păcat, dacă este îngrijită şi pregătită în mod adecvat, poate să-l primească pe Mântuitorul. Naşterea lui Isus este sărbătoarea lui Dumnezeu care vine în mizeria noastră pentru a ne elibera pe noi păcătoşii. În faţa iubirii lui Dumnezeu, căruia nu îi este frică de mizeria şi fragilitatea noastră, se naşte bucuria şi pacea. “Vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru întreg poporul. Naşterea lui Isus ne aduce ca daruri bucuria şi pacea. “Pace pe pământ oamenilor de bunăvoinţă!” Crăciunul este o sărbătoare a sufletului, când Emanuel, Dumnezeu cu noi, intră în fiecare inimă de creştin şi face ca pacea şi bucuria sa domnească peste ele şi peste întreg pământul! Crăciunul reface armonia dintre Dumnezeu şi om, dintre om şi oameni, dintre om şi restul creaţiei. 

Iubiţi creştini, cu ce gânduri vom pleca acasă de la această sărbătoare? La fel ca şi păstorii, primind vestea îngerului, cu simplitate şi cu inimi curate să plecăm în grabă şi să-l vedem pe copilul Isus, dar nu la Betlehem, nu în ieslea din grajd, pentru că El se află deja printre noi şi construieşte deja Împărăţia Tatălui. Ieslea lui Isus astăzi este Euharistia, Sfânta Scriptură, săracii…!. Haideţi fraţilor să-l vedem pe Isus cât mai des în acest an al Euharistiei, la fiecare liturghie duminicală, în Sf. Împărtăşanie pe care să o primim cât mai des, în adoraţia săptămânală euharistică, aşa cum ne îndeamnă şi Sf. Părinte, în ultima sa scrisoare apostolică. 

Dragi fraţi şi surori, fie ca bucuria şi pacea Crăciunului să nu se termine niciodată. Ele să vă însoţească permanent şi pretutindeni. Amin!