Omelia ES Anton Cosa pentru Noaptea de Înviere, 2005

Iubit popor al lui Dumnezeu! 

Priviţi în jur şi vă minunaţi cât de mulţi suntem în această seara sfântă în lăcaşul Domnului! Cu toţii am venit la Biserică să luăm lumină din lumina învierii! Nu ne-am înspăimântat de întunericul nopţii, nu ne-a descurajat ora târzie la care ne-am dat întâlnire, nu ne temem de nimeni şi nimic pentru că ştim şi credem că Domnul Cristos prin Învierea Sa măreaţă ne copleşeşte cu belşug de haruri. El ne întăreşte credinţa noastră slabă, ne oferă iertarea de păcate, ne acceptă la masa sa euharistică, ne îmbucură viaţa cu adevărate satisfacţii. Înainte de toate El ne oferă satisfacţia unei mari victorii la care ne face părtaşi pe fiecare.

O noapte sfântă cât eşti de minunată! Eşti plină de taine şi de sacru! 

Dragi fraţi şi surori, aţi observat cum încă de afară ne-am adunat în jurul focului, pe care l-am pregătit din lemn de esenţă tare ca să ardă cu flacără vie şi bogată pentru ca că să ne ofere din abundenţă lumina sa. Şi după ce l-am binecuvântat, din flacăra sa am aprins această lumânare pascală, frumos ornamentată, pentru ca ea să devină lumina care îl simbolizează pe Cristos Înviat. De aceea am adus-o în procesiune în biserică intonând de trei ori „lumina lui Cristos” şi v-am oferit-o tuturor ca să vă aprindeţi lumânările, ca ele să lumineze chipurile voastre în întunericul de afară şi să vă umple inimile de bucurie sfântă. În faţa lumânării pascale, în timp ce fiecare dintre noi am ţinut cu grijă în mâini lumânarea aprinsă, am intonat vestirea solemnă a învierii, într-o cântare lungă ce proclamă sfinţenia acestei nopţi şi triumful luminii lui Cristos! O noapte fericită, o noapte minunată, o noapte sfântă, eşti plină de taine şi de sacru! 

Dragi fraţi şi surori, Taina minunată ce se lasă descoperită în această noapte încetul cu încetul este aceea că Dumnezeu intervine în favoarea noastră, aşa cum a făcut-o mereu de-a lungul istoriei mântuirii. Aşa cum am auzit şi în lecturile citite din Vechiul Testament, Dumnezeu creează omul din iubire, îl constituie într-un popor sfânt şi îi promite să-i poartă de grijă prin labirintul timpului, intervine „cu mâna tare” de nenumărate ori prin oameni aleşi făcând mari şi extraordinare minuni în favoarea sa. În linia acestor intervenţii miraculoase vedem cum Dumnezeu îl învie pe Isus din morţi, împlinindu-şi astfel promisiunile sale şi realizând pacea universală, împăcând omenirea decăzută cu dumnezeirea. Cât de profundă este taina nopţii sfinte şi câtă pace şi bucurie revarsă ea peste toată omenire! 

Iată, dragi fraţi şi surori, cât de mare este evenimentul pe care îl contemplăm împreună în această noapte. Isus Cristos a înviat din morţi, călcând peste legile fireşti ale naturii, pe care însuşi Dumnezeu le-a instituit, şi prin învierea sa a deschis larg porţile cerului pentru toţi drepţii care l-au precedat şi care îl vor urma. Pacea lui Dumnezeu este retroactivă şi generală; ea îmbrăţişează întreaga istorie şi întreg universul. Dumnezeu intervine şi în viaţa noastră a fiecăruia şi punându-ne în faţa învierii lui Cristos ne dă şi nouă garanţia învierii noastre. De aceea în această seară liturgia este mai bogată ca niciodată. Pentru a sublinia puterea pe care o are învierea lui Cristos asupra noastră, imediat după predică va urma ritul botezului.

Catehumenii, după ce s-au pregătit suficient înainte, acum vor fi botezaţi la acest baptisteriu, care este izvorul vieţii divine. Botezul lor nu este altceva decât parte din învierea lui Cristos, care revarsă viaţa harului peste candidaţi. În momentul celebrării botezului ne vom aminti şi noi de botezul nostru şi, dacă am fost pătrunşi efectiv de harul învierii, noi înşine ne vom reînnoi promisiunile făcute la botez şi vom alege din nou viaţa harului. Vom alege să înviem şi noi din moartea păcatului, din pasivitatea cu care ne trăim viaţa de creştini. Iar cei care poate încă nu sunt botezaţi vor putea reflecta asupra lor înşişi şi se vor întreba: oare nu a venit şi timpul meu? Dragi surori, care veţi fi botezate în această noapte sfântă, primiţi din toată inima pe Cristos în voi şi schimbaţi-vă total viaţa. Botezul nu poate fi doar o simplă formalitate. Ori este aşa cum trebuie, ori nu foloseşte la nimic. Dacă aţi înviat împreună cu Cristos, străduiţi-vă să rămâneţi între cele ale lui Cristos! Dragi fraţi şi surori, adresându-vă tuturor salutul nostru pascal tradiţional, vă adresez în acelaşi timp şi urarea de sărbători fericite şi pline de binecuvântări. CRISTOS A ÎNVIAT!