Mentalitatea nu depinde imediat de discuţie, depinde de educaţie

Interviu acordat de Excelenţa Sa Jean-Claude Périsset,
Nunţiu Apostolic în România şi Republica Moldova

Profităm de prezenţa Excelenţei Voastre în Moldova, pentru a vă adresa unele întrebări în calitate de Nunţiu Apostolic în România şi R. Moldova
Am venit în R. Moldova în ajunul Sărbătorii naţionale din 27 august. Cu o zi înainte am vizitat unele parohii, precum şi surorile care se ocupă cu operele sociale. Cred că amândouă aceste aspecte sunt foarte importante. Preoţii lucrează pentru viaţa sufletului, iar surorile şi pentru viaţa sufletului şi pentru viaţa trupului. Dacă serviciile sociale sunt în particular în organizaţia „Caritas“, un mijloc foarte important de serviciu social este după cum a zis Cristos că iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele merg împreună. Şi cu acest lucru am sintetizat toată Sf. Scriptură, Legea şi Profeţii. Şi văd că în toată R. Moldova este această activitate socială a Bisericii, ca mijloc de evanghelizare, cum a propus Sf. Părinte Bisericii din toată lumea Noua Evanghelizare. Aici după atâţia ani de regim ateu, rădăcinile creştine trebuie să dea din nou roade.
Am văzut de asemenea că relaţiile cu Fraţii ortodocşi sunt bune. Relaţiile dintre cel două Biserici sunt foarte fructuoase. Pentru mine aceste lucruri par ca la începutul creştinismului. Dacă privim în lume, observăm că nu are grijă de valorile spirituale, de valorile creştine. De aceea este cu atât mai mult necesar ca să fie preoţi, surori şi laici activi care lucrează pentru noua evanghelizare. Este un lucru foarte important pentru relaţiile noastre cu Biserica ortodoxă rusă, că icoana Maicii Domnului de la Kazan să fie restituită Patriarhului de la Moscova. Eu cred că este un gest de iubire şi de adevăr. Această icoană a fost furată, de cine ? – nu se ştie, dar ea s-a vândut ulterior în Statele Unite şi a fost cumpărată de organizaţia catolică care se numeşte Blue Army şi care propune devoţiunea pentru Maica lui Dumnezeu de la Fatima, şi a fost oferită Sf. Părinte acum 11 ani. Dacă nu a fost posibil pentru Sf. Părinte ca să meargă la Moscova, a fost posibil să trimită această icoană. Cu ajutorul Maicii lui Dumnezeu, ne rugăm şi noi ca unitatea cu Fraţii ortodocşi să fie completă, mai ales dacă o avem în aspectele fundamentale doctrinare şi în viaţa sacramentală, dar să fie şi în acţiunea noastră comună.

Vis-a-vis de acest subiect, Excelenţă, am citit zilele trecute un interviu acordat de Directorul Băncii Mondiale, care spunea că raportul între lumea credinţei şi cea a dezvoltării şi combaterii sărăciei a fost foarte strâns şi natural, dar între ele au existat şi relaţii fragile şi contraste. Evanghelia mai poate fi vestită astăzi în mod veritabil prin opere sociale şi vice-versa?
Operele Sociale ale Bisericii sunt în favoarea aproapelui care a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Nu este doar un serviciu material. Este şi material, dar este făcut cu iubire şi respect faşă de creaturile lui Dumnezeu care sunt fraţii noştri în necazuri şi greutăţi. Mulţi se întreabă “de ce vă ocupaţi de handicapaţi, de aceştia care nu au o viaţă umană normală, nu e mai bine pentru ei să moară decât să sufere”? Nu! Viaţa este un dar al lui Dumnezeu, iar Biserica are datoria să ajute pentru respectarea vieţii oamenilor celor mai defavorizaţi. E puţin ceea ce facem noi prin operele sociale, mai ales dacă mijloacele de susţinere nu sunt aşa de mari, dar contează modul nostru de a-l privi pe aproapele. Văd că săracii, copiii străzii, bătrânii sunt adesea uitaţi de lume, dar Biserica nu are dreptul să uite de ei, pentru că toţi sunt creaturile lui Dumnezeu şi fii lui Dumnezeu.

Relativ la situaţia din Transnistria care devine din ce în ce mai problematică…
Este o problemă foarte dificilă care durează deja de 14 ani. Sf. Scaun, ca membru al organizaţiei OSCE a susţinut ca prin dialogul între ambele părţi să se încerce o soluţie comună. Situaţia social-politică este într-adevăr, dificilă. Este nevoie ca prin dialog să încercăm să depăşim aceste divergenţe care există. Dialogul presupune că fiecare parte are respect faţă de cealaltă şi dorinţa unei soluţii comune. Până acum nu s-a ajuns la o astfel de soluţie, iar iniţiativele OSCE nu au avut succes. Acum au intervenit alte dificultăţi între Guvernul de la Chişinău şi autorităţile de la Tiraspol în privinţa şcolilor în limba română. Sperăm, că nu numai cu inteligenţă dar mai ales cu realism, să se ajungă la o soluţie bună pentru toţi.

Sf. Scaun a luat poziţie oficială faţă de situaţia din Transnistria ? 
Oficial nu. OSCE nu are nevoie de poziţia Sf. Scaun. Sf. Scaun a vorbit deja despre această problemă prin OSCE.

Viaţa Bisericii Catolice din Transnistria poate suferă sau poate suferi în urma acestei stări de fapt?
Cele 5 parohii din Transnistria, cred că lucrează cu pace şi seninătate, ceea ce m-a impresionat şi pe mine. Cum spune proverbul „Binele nu face niciodată explozie”. Asemenea unei plante, unui copac, care creşte pe nesimţite în fiecare zi, aşa este Biserica Catolică din Moldova, ca în toată lumea.

Avem în faţă schimbări majore mai ales la nivel geopolitic. Europa, UE cu civilizaţia şi cultura sa tinde să se extindă în Est. Pe de altă parte, vechea lume din Est, mai ales statele CSI tind dă contrabalanseze această pondere generalizată a Vestului. Graniţele civilizaţiilor sunt temporare, dar ele există. Anul trecut au fost anumite tensiuni mai ales din partea Bisericii Ortodoxe Ruse cu privire la prezenţa catolică în Rusia. Acum 2 zile, Guvernul Rus a recunoscut Dieceza de Saratov ca legală. Întrebarea mea este: privind printre toate aceste rânduri, împreună cu celelalte graniţe pe care le implică contactul dintre civilizaţii, nu poate fi trasată şi o graniţă la nivel cultural şi religios? 
Nu, nu…niciodată nu e ceva bun, atunci când graniţa este exclusivă. Graniţa trebuie să fie un pod între două culturi, între două lumi, între două moduri de viaţă. În ţările unde au fost regimuri comuniste, s-a schimbat mult şi mentalitatea. Cu schimbarea regimurilor se schimbă şi cultura. Dar este nevoie de timp, de educaţie şi de bunăvoinţă. Eu cred că Occidentul poate sprijini mult ţările din Est, nu doar economic ci şi cultural, social şi politic. Procesul aderării la UE. Poate constitui în mod real un mod de schimbare, dar sperăm că schimbarea va fi pozitivă. La rândul ei şi UE are nevoie de valorile care vin Est, de exemplu respect pentru valoarea familiei şi tradiţia creştină în viaţa ţării. Cu privire la recunoaşterea Diecezei de Saratov, Biserica Catolică are nevoie de recunoaşterea structurilor sale, pentru a-şi îndeplini cât mai bine misiunea. Este nevoie ca politicul să recunoască această misiune proprie a Bisericii. Dacă suntem o minoritate în ţări cu majoritate ortodoxă este şi mai mare nevoie ca acest lucru să fie făcut, într-un climat de dialog, cum a zis documentul din 1992 ultimul document al Comisiei “Pro Rusia”, care speculează că în ţările fostei Uniuni Sovietice activitatea pastorală a Bisericii Catolice trebuie făcută şi cu informarea Bisericii Ortodoxe Ruse şi în bună înţelegere cu această Biserică.

Acum o întrebare foarte generală: după 1 an şi jumătate de când aţi fost numit Nunţiu Apostolic şi pentru R. Moldova, cum consideraţi prezenţa catolică de aici comparativ cu cea din România sau alte ţări din Est?
Este foarte similar şi foarte diversă. Similară pentru că suntem o minoritate într-o ţară cu majoritate ortodoxă, aici Biserica ortodoxă aparţine de Patriarhia Ortodoxă Rusă – de aceea raporturile sunt puţin diverse. M-a surprins întotdeauna că limba care se foloseşte în Biserica Catolică atunci când eu vin ca nunţiu, este limba rusă. Văd aici o moştenire a trecutului, dar este important în acelaşi timp ca Biserica să ţină cont de acest lucru. Pentru mine este puţin mai dificil dacă nu vorbesc limba rusă. Ştiu de asemenea că relaţiile cu Biserica ortodoxă sunt bune, şi nu sunt aceste dificultăţi care le avem în România pentru restituirea bunurilor Bisericii Greco-catolice care a fost desfiinţată de regimul comunist.

Da… aici ar trebui restituite mentalităţile… 
Da… mentalitatea nu depinde imediat de discuţiei, depinde de educaţie. Cred că pentru Biserica de aici este şi nevoie de acest lucru, ca în toată lumea. Când Cristos a trimis apostolii în toată lumea pentru ca toţi să fie una precum el este una cu Tatăl, aşa trebuie să fim şi noi. Acest lucru este posibil numai prin iubire, dar iubire ca să ne respectăm unii pe alţii.

Interviu realizat de Pr. Andrei Dăscălaşu