Liturghia Crismei – Chişinău 2011

Unul dintre momentele principale de la începutul acestei sfinte zile din Săptămâna Mare este celebrarea Liturghiei Crismei. La această liturghie au participat toţi preoţii Diecezei de Chişinău care împreună cu PS Anton COŞA, uniţi în rugăciune au adus laudă lui Dumnezeu pentru  darul Sfintei Preoţii.

În cadrul aceleiaşi Sfinte Liturghii au fost consacrate uleiurile sfinte: OLEUM INFIRMORUM; OLEUM CATHECUMENORUM şi OLEUM CHRISMA. Aceste uleiuri sfinţite vor fi folosite pentru celebrarea anumitor sacramente conform cu normele liturgice şi ale dreptului canonic.

La sfârşit, PS Anton COŞA a ţinut să mulţumească în mod special fiecărui preot în parte, fără a-I numi nominal,  pentru slujirea pastoral a comunităţilor încredinţate şi a cerut poporului credincios, prezent în catedrală, să se roage pentru preoţi şi vocaţii la Sfânta Preoţie.

Aceste eveniment în viaţa Bisericii locale are drept scop manifestarea comuniunii sacerdotale în jurul episcopului local, comuniune marcată şi prin reînnoirea jurămintelor preoţeşti.

 

Predica PS Anton COŞA

 

Dragi confraţi preoţi, dragi surori, iubiţi credincioşi!

Venind astăzi în această Catedrală suntem conştienţi de importanţa zilei, o zi deosebită pentru întreaga Biserică, zi care uneşte în jurul episcopului pe toţi preoţii săi, care ne uneşte pe noi cu toţi preoţii din lume şi cu întreaga Biserică universală. La fel ca noi, astăzi în toate Catedralele din întreaga lume, preoţii se adună în jurul episcopilor lor pentru ca celebrând Euharistia, sfinţind şi consacrând uleiurile şi reînnoindu-şi promisiunile făcute la hirotonire, să dea lumii o mărturie deosebită, ceea ce şi noi voim să facem astăzi.

Anul acesta pastoral în Dieceza noastră ne cheamă pe toţi, preoţi şi laici să devenim martori ai iubirii divine. Într-adevăr, aşa cum spuneam în scrisoarea pastorală ”planul pastoral pentru anul acesta a fost ales astfel încât să ne ajute nu numai să aprofundăm misterul al lui Dumnezeu – Iubire, din care naşte toată revelaţia şi istoria mântuirii, dar şi să înţelegem valoarea sa pentru noi şi implicit să ne motiveze în strădaniile noastre de fiecare zi de a ne sfinţi pe noi înşine şi lumea din jurul nostru.”

 Astăzi mărturia noastră nu o facem atât prin cuvinte cât mai ales prin ceea ce suntem, fiinţe slabe dar alese de El şi consacraţi preoţi pentru Biserica Sa, preoţi integri, după chipul şi asemănarea sa. Vestim acest lucru în fiecare an la această Sf. Liturghii a Uleiurilor, liturghie ce nu se repetă în nici o altă zi, liturghie ce adună în sine fiinţa noastră umană pentru a proclama misterele lui Dumnezeu.

Iubiţi fraţi, Joia Sfântă este înainte de toate ziua lui Isus Cristos. Este prima din cele trei zile sfinte ale sale, mă refer la tridum-ul sfânt. Aceste trei zile constituie, într-un anumit mod, un tot inseparabil, fiind pentru noi ziua mântuirii noastre, ziua Paştelui, adică ziua  trecerii.

Este ziua lui Isus Cristos, a lui Isus Celui Uns, a Aceluia pe care Tatăl l-a uns cu Duhul Sfânt şi har şi l-a trimis în lume. Cristos vine din nou, şi acum ca şi atunci, pentru a ne vesti încă o dată, aşa cum am citit în Evanghelie, un an de har, un an deosebit. De fapt, harul este înainte de toate chiar El în misterul Paştelui, adică al trecerii.

Ziua sa, prima din cele trei, care formează unica zi a Paştelui, va începe spre seară, atunci când El se va aduna la masă cu apostolii pentru cina prescrisă de ritul vechii alianţe. Noi ne adunăm deja de dimineaţă, pentru ca să fim cu El, cu Cel Uns, în această zi atât de deosebită şi de unică.

Da, astăzi este ziua lui Cristos, „martorul fidel, primul născut dintre cei morţi şi principele regilor pământului” (Ap. 1,5) La capătul acestei zile El va începe să dea ultima sa mărturie celui care l-a trimis, adică Tatălui. Va începe să dea mărturie despre o astfel de iubire şi o astfel de suferinţă cum nici o altă inimă umană nu este în măsură să o aprofundeze suficient.

Va începe să dea mărturie despre sfinţenia veşnică, cea care s-a manifestat în lume la creaţie.Va începe să dea mărturie despre alianţa, pe care Dumnezeu cel Preasfânt a încheiat-o cu omul de la început, alianţă care chiar şi atunci când a fost distrusă în inima primului om şi mai târziu de nenumărate ori prin păcatele altor oameni, nu a încetat, aşteptând tocmai această zi şi această oră a lui Cristos, «martorul credincios».

Va începe deci Cristos, martorul cel credincios, să dea mărturie despre sfinţenia lui Dumnezeu în acea alianţă a sa cu omul, care va trebui să fie instituită în mod definitiv cu preţul sacrificiului, care va începe Joia Sfântă, în această seară, în mod nesângeros, şi care se va împlini prin sângele său, prin moartea sa pe cruce.

 Dragii mei, venim astăzi să ne mărturisim fidelitatea şi iubirea noastră, nevrednicia şi abandonul nostru, „aceluia care ne iubeşte şi care ne-a eliberat de păcatele noastre prin sângele său şi care a făcut din noi o împărăţie de preoţi pentru Dumnezeul şi Părintele său” (Ap.1, 5-6)

 Iată, iubiţi fraţi, El se va nimici pe sine, devenind ascultător până la moarte, pentru a imprima în sufletele oamenilor, şi într-un fel în inima întregii creaţii, noua asemănare cu Dumnezeu prin intermediul preoţiei sale; pentru a face din noi toţi „o împărăţie de preoţi” şi astfel să dea mărturie despre demnitatea omului şi despre demnitatea întregii creaţii, conform cu planul veşnic al lui Dumnezeu. Iată, vine! Vine „martorul fidel, cel credincios, pentru a umple cu preoţia sa inimile oamenilor şi a întregii creaţii, de la început şi până la sfârşit, căci doar El este „Alfa şi Omega”

 Fraţi preaiubiţi, ziua de astăzi, ziua lui Isus Cristos, Joia Sfântă, este şi ziua noastră într-un mod deosebit. Este sărbătoarea preoţiei. În această zi venim împreună cu credincioşii noştri să-i mulţumim lui Isus pentru preoţia pe care El a înscris-o în inima omului, stăpânul creaţiei, pentru preoţia pe care El a înscris-o îndeosebi în inimile noastre.

Într-adevăr, El ne-a invitat la ultima cină, şi astăzi ne invită din nou. Ne-a invitat în persoana celor 12 care au fost cu el în acea seară. Înaintea lor El a luat pâinea, a frânt-o şi le-a dat-o spunând: „ Acesta el Trupul meu care se jertfeşte pentru voi” Apoi a luat şi vasul plin cu vin şi l-a dat spunând: „Acesta este potirul sângelui meu pentru noua şi veşnică alianţă, vărsat pentru voi” Şi apoi mai adaugă la sfârşit: „ Faceţi aceasta întru amintirea mea”

 Fraţilor, suntem aşadar preoţi din preoţia sa. Suntem preoţii acelui sacrificiu pe care el l-a oferit în trupul şi în sângele său pe cruce şi sub specia pâinii şi a vinului la Ultima Cină. Suntem preoţi „pentru oameni” pentru ca toţi, prin jertfa pe care o săvârşim în virtutea puterii sale, să devină cu toţii o „împărăţie de preoţi” şi să ofere jertfe spirituale în unire cu jertfa sa, de pe cruce şi din Cenacul. Suntem în cele din urmă preoţi în veci. De aceea locul nostru este astăzi alături de el, alături de Cristos.

În curând cu buzele şi inimile noastre vom reînnoi votul fidelităţii către Acela care este „martorul fidel” al preoţiei noastre înaintea Tatălui. Şi atunci ne vom da asentimentul nostru pentru tot ceea ce urmează. Ne vom arunca într-o mare de mister, vom uita de noi, făpturi slabe şi neputincioase şi ne vom strânge în jurul lui, pentru a nu rătăci aiurea, vom căuta să ne asemănăm cu el până la a ne confunda devenind ALTER CHRISTUS! De fapt acest lucru l-am început de mult, din ziua consacrării noastre şi trăim zi de zi cufundaţi în acest mister pe cât de profund pe atât de atrăgător. Nu mai trăiesc eu ci Cristos trăieşte în mine!

Iubiţi confraţi, mai avem încă un motiv în plus să ne îndreptăm cu toată iubirea spre Cristos, pentru că ne-am propus anul acesta în programul pastoral să-l imităm pe El, martorul fidel, cu toată comunitatea noastră diecezană şi, în particular fiecare preot cu parohia sa. Vă amintiţi că principalul obiectiv pastoral propus era exprimat prin aceste cuvinte: ”trebuie să ne întrebăm dacă Biserica noastră poartă în sine chipul lui Dumnezeu – Iubire şi concomitent să învăţăm mai bine acest limbaj pentru a deveni cu adevărat martori ai iubirii divine. Astăzi vă repet din nou aceste cuvinte şi vă chem să fim noi primii maeştri ai iubirii adevărate care se dăruieşte slujind pe cel mai mic, pentru a da parohiilor noastre, familiilor, tinerilor gustul deosebit al iubirii sacre, pentru a-i chema nu numai cu cuvântul dar cu viaţa noastră la imitarea lui Cristos, Mare Preot dar şi slujitorul fidel, care se dă la moarte pentru noi. Amin!