Vizita mons. Zbigņev Stankevičs, Arhiepiscop Mitropolit de Riga, în Dieceza de Chişinău. Interviu

Pentru patru zile (27 iunie – 1 iulie), mons. Zbigņev Stankevičs, Arhiepiscop Mitropolit de Riga, (partea nord-estică a Letoniei, corespondentă a regiunii istorice Livonia), a făcut o vizită la invitaţia Preasfinţitului Anton, în Dieceza de Chişinău, vizitând câteva obiective social-pastorale din Ungheni, Râbniţa şi Chişinău. Am profitat de această ocazie pentru a-i adresa Înalt Preasfinţitului câteva întrebări de actualitate pentru viaţa Bisericii din această parte a Europei.

Înalt Preasfinţite, în perioada URSS, catolicii din Republica Moldova au fost păstoriţi de arhiepiscopul de Riga. Este vreo legătură între acest fapt şi vizita Excelenţei Voastre în Republica Moldova şi Dieceza de Chişinău?

Referitor la această întrebare, există, aş spune o legătură indirectă între grija pastorală a arhiepiscopului de Riga faţă de Moldova şi vizita mea de acum. Aş spune că episcopul vostru ştie foarte bine care au fost aceste legături şi când i-am expus dorinţa de a vizita Iaşul, el imediat a venit cu propunerea de a-mi întinde o mână, propunându-mi să merg la Iaşi trecând prin Chişinău. A fost foarte deschis, foarte primitor, aş spune că o făcea ca un părinte pentru copilul său, m-a acompaniat şi m-a promovat în acest sens şi cred că acest trecut a lucrat bine în această direcţie. Din partea mea, însă, o intenţie specială nu exista, dar, în orice caz, sunt foarte mulţumit pentru că aceste legături acum ies la suprafaţă şi aduc roade bune.

Aţi fost la Iaşi, unde v-aţi întâlnit cu Episcopul Petru Gherghel, aţi vizitat Seminarul diecezan din Iaşi şi aţi participat la Liturghia de hirotonire a noilor preoţi, cerând ajutorul acelei Biserici. De vreme ce ne-aţi ajutat în trecut, putem spune că aveţi o Biserică puternică. În ce constă tinereţea şi entuziasmul Bisericii locale din Letonia?

În ceea ce ţine de dieceza noastră, pe de o parte e că în perioada comunistă numărul credincioşilor catolicilor practic nu s-a diminuat, adică poporul îşi menţinea credinţa pe care a primit-o de la părinţi şi acum acelaşi spirit există în interiorul fiecăruia. Mă refer şi la generaţia care a trăit sub comunism. Dacă e să privim propriu-zis situaţia actuală, eu văd anumite puncte forte în Biserica noastră. Unul ar fi tradiţia pelerinajelor spre locurile sfinte, în special spre unul dintre ele, marian, care se numeşte Aglona, spre care, la 15 august, se îndreaptă până la 70.000 de persoane. Apoi o stimă, o veneraţie faţă de Sfânta Fecioară, mai ales că toată Letonia, încă din 1215 a fost consacrată Fecioarei, de aceea se numeşte şi „Ţara Mariană”, în care se include şi o parte din Estonia, care făcea parte din aşa-numita Livonia. De aceea şi există în Letonia o veneraţie specială faţă de Sfânta Fecioară. Există apoi o dimensiune, aş spune, contemplativă în Biserica noastră. Credincioşii noştri iubesc adoraţia. În Letonia, în acest moment există cel puţin trei locuri unde se face adoraţie perpetuă, 24 de ore din 24. În alte părţi începe dimineaţa şi se încheie seara. Se vede mereu că cineva se roagă. Chiar şi la Riga oamenii intră pentru a se ruga. Acesta este un semn bun, un punct forte.

În plus, noi nu avem probleme cu aşa-numitul liberalism, în sensul că preoţii noştri ţin la tradiţie şi nu urmează lucrurile extravagante. În primul rând fidelitatea faţă de Liturgie primită în Biserică de la părinţi. Avem şi iniţiative noi: sunt destul de numeroase mişcările şi grupurile de rugăciune. Chiar dacă numărul credincioşilor din aceste mişcări şi grupuri nu este mare, este totuşi semnul, germenele unei noi realităţi care s-a născut după Conciliul al II-lea din Vatican.

Aţi cunoscut Moldova înainte şi aţi mai fost aici. Cum vedeţi Moldova şi Biserica locală astăzi?

Am fost în Moldova la jumătatea anilor ’80, dar acum e o altă lume. Atunci am fost la Slobozia Raşcov, unde nu exista o biserică, sau, mai bine zis, biserica era distrusă. Religia începea încet-încet să se elibereze de jugul ateismului. Astăzi, în schimb, există libertate şi eu văd biserici care se construiesc sau sunt renovate, în care intră credincioşii. Există ma mulţi preoţi, or pe atunci, dacă nu greşesc, exista un singur preot pentru toată Moldova. Vreau să spună că situaţia de acum e foarte favorabilă renaşterii spirituale, pentru că există posibilităţi care nu existau în acea perioadă. Cu siguranţă, erau credincioşii care aveau credinţă, însă nu aveau posibilitatea să practice această credinţă deschis şi să o transmită altora în mod deschis. Astăzi există această posibilitate şi aceasta este o mare binecuvântare pentru voi.

Aţi vorbit la Iaşi despre schimbul de daruri dintre Biserici? Cum vedeţi colaborarea de viitor între Bisericile noastre locale?

Una din posibilităţi o văd în faptul că un grup de aici ar putea veni în pelerinaj la noi. De exemplu, de la catedrala noastră până la Aglona sunt cca. 350 km, zece zile de mers pe jos. Aceasta ar fi una dintre posibilităţi, întrucât pelerinajul este, cu adevărat, o mare experienţă de credinţă. La noi mulţi au devenit creştini catolici conştienţi datorită pelerinajului, pe care l-au început ca pe o aventură, ca pe o călătorie turistică, la sfârşitul lui ajungând la credinţă. Mulţi luterani, mergând în pelerinaj, s-au convertit la catolicism – chiar dacă nu acesta a fost scopul nostru – în special la sfârşitul anilor ’80 – începutul anilor ’90. Apoi ar fi simplele vizite între credincioşi, între parohii, de exemplu, voi veniţi la noi şi vedeţi care este situţia acolo, noi venim la noi şi vedem cu e aici. Mie mi-a plăcut foarte mult cum se celebrează Sfânta Liturghie aici, la voi, cântecele voastre, foarte melodioase, foarte frumoase. Mai este şi arta din biserică, cu mozaicul care este foarte frumos. Cu siguranţă, sunt lucruri foarte frumoase care sunt la voi. Avem şi noi unele lucruri pe care nu le aveţi voi. Fiecare are propriile experienţe, de exemplu cum pot fi înfruntate provocările lumii contemporane. De pildă, noi luptăm puternic împotriva acelei mentalităţi consumiste, împotriva mentalităţii aşa-ziselor drepturi ale minorităţilor care se impun ca drepturi împotriva cărora nici nu se poate deschide gura. Noi încercăm să explicăm în ce constă minciuna atunci când se propune şi se impune această mentalitate de schimbare de sex sau a aşa-numitor căsătorii homosexuale. Apoi, ceea ce am văzut în aceste zile, mai ales când am fost la Iaşi, că există multe vocaţii. În perioada sovietică am trimis în misiune din dieceza noastră aproximativ 40% dintre preoţii care au studiat la noi în seminar. Îmi pare rău că, după sfârşitul perioadei comuniste, mai ales după intrarea în Uniunea Europeană, când a pătruns şi la noi mentalitatea consumistă şi aproximativ 200.000 de locuitori au plecat în Occident în căutarea unui loc de muncă, vocaţiile la noi au devenit foarte puţine. Avem nevoie de preoţi. În trecut am fost noi cei care am trimis misionari în diferite republici, acum e timpul ca să fie trimişi misionari în Letonia. Şi aici poate exista un schimb de daruri.

Care este mesajul Excelenţei Voastre pentru credincioşii catolici din Moldova?

Isus, când s-a adresat ucenicilor săi, le-a spus: „Mergeţi mai întâi la oile pierdute ale casei lui Israel”. Cred că există numeroase persoane cu rădăcini catolice, care au primit botezul catolic, dar încă nu au descoperit credinţa lor ca un tezaur; sunt ca nişte oi pierdute. Aceste persoane trebuie căutate, găsite şi conştientizate. Aceasta este primă provocare. Există în Moldova multe femei catolice care au foarte credincioase. Apoi, de un mare folos sunt grupurile de rugăciune pe lângă parohii, în care cu adevărat se adună oamenii ce pun în practică sfatul lui Isus că „unde doi sau trei se adună în numele meu, sunt şi eu în mijlocul lor” sau „dacă cereţi ceva împreună vă voi asculta”, ceea ce face credinţa mai vie, credinţa că Dumnezeu e prezent şi acţionează. Foarte importantă este sfânta Liturghie ca experienţă de întâlnire cu Dumnezeu, la fel ca şi întâlnirea cu Dumnezeu care răspunde rugăciunilor noastre şi acţionează în lume, pentru că omul contemporan a devenit foarte raţional, privind totul prin intermediul raţiunii, în timp ce credinţa noastră creşte atunci când ne adresăm prin rugăciune direct lui Dumnezeu. Acesta a şi fost mesajul meu în timpul Sinodului episcopilor şi aş vrea să-i invit pe catolicii din Moldova să-l caute pe Dumnezeu, care este printre noi, care e viu, care răspunde rugăciunilor noastre şi care acţionează, pentru a descoperi prospeţimea credinţei noastre şi a o transmite altora, mai ales că suntem în Anul Credinţei, în care suntem invitaţi să aprofundăm credinţa noastră şi să o transmitem mai departe.

Excelenţă, vă mulţumim!

Petru Ciobanu, Oficiul Diecezan pentru Comunicaţii