Interviu cu Sr. Mihaela Margoșena, plecată recent într-o nouă misiune în Kazahstan

Sr. Mihaela Margoșena din Congregația Surorilor lui Isus Euharisticul, care a activat timp îndelungat în Republica Moldova, a plecat recent într-o nouă misiune în Kazahstan. Cu această ocazie, Sr. Mihaela ne-a oferit un interviu în care ne relatează despre trăirile legate de plecarea din Republica Moldova și noua sa misiune.

Cum puteți descrie, în câteva cuvinte, experiența pe care ați avut-o în Republica Moldova? Cum descrieți misiunea în comunitatea în care slujiți în prezent? Sunt aspecte care v-au marcat trăirea personală a credinței?

În Moldova a rămas comunitatea surorilor, angajaților și credincioșilor, care au devenit familia mea. Au rămas copiii, care în fiecare duminică îmi dăruiau zâmbetele lor și îmi adresau întrebări despre Dumnezeu. A rămas clima plăcută și peisajele frumoase. În Kazahstan totul este nou. O nouă comunitate de surori: Sr. Matilda, originară din Germania, cu vârsta de 97 de ani, Sr. Monica, originară din Lituania, cu vârsta de 75 de ani, și eu cu Sr. Tatiana, care suntem mai tinere. Preoții mariani slujesc în mica parohie „Maria. Mamă a Bisericii”, care a împlinit anul acesta 25 de ani. Este un grup de credincioși foarte unit, întotdeauna gata să sară la nevoie. Clima este continentală, iar diferența de timp de trei ore. Aici există o diversitate de etnii și culturi. Sunt multe moschei.

Plecarea din Republica Moldova a însemnat o nouă etapă în viața dumneavoastră. Schimbarea ambientului, culturii, mentalității sunt doar câteva aspecte dificile peste care ați trecut sau prin care încă treceți. Cum a decurs pentru dumneavoastră această mutare?

Prin votul sărăciei noi îi încredințăm totul lui Dumnezeu. Îi permitem să acționeze și să ne îndrume așa cum dorește El. În cazul meu acest lucru a fost foarte vizibil. Mi-am luat cu mine doar o valiză, cu lucrurile cele mai necesare, fără ceva de prisos. Încrederea în Dumnezeu și Providența Sa. Impresia este asemănătoare cu cea a lui Abraham, care a pășit în necunoscut, lăsând în urmă totul cu ce era obișnuit. În asemenea momente înțelegi foarte bine că Sfânta Scriptură este mereu actuală pentru noi, și fiecare personaj sunt și eu.

Ce fel de activități întreprindeți în Kazahstan?

Principala cauză a plecării în Kazahstan este necesitatea de a sprijini surorile de acolo, din Parohia „Maria. Mamă a Bisericii”, care sunt la vârste înaintate. De asemenea, catehizarea și evanghelizarea tinerilor și lucrul în Oratoriu.

Fiecare etapă nouă din viață aduce cu sine noi provocări, noi cunoștințe, noi posibilități de a-l cunoaște mai bine pe Dumnezeu. Care ar fi pentru dumneavoastră motto-ul activității de catehizare?

Viața monahală este plină de aventuri și provocări, este o călătorie alături de Dumnezeu, foarte diversificată și misterioasă. Dacă ai încredere în Dumnezeu, nu te temi să-l urmezi. Dacă nu ai această încredere, trebuie să ceri darul de a o avea. Domnul ne vorbește mereu la fel cum le-a vorbit și profeților: „Nu te teme, eu voi fi cu tine”.

În noua misiune pe care a-ți primit-o, reușiți să îl descoperiți pe Dumnezeu? În ce situații îi simțiți prezența?

Domnul știe cum să ne bucure. El ne dă puteri în momentele când avem nevoie. Uneori vorbește prin Cuvântul Său, uneori manifestă o putere deosebită în Sacramente, iar uneori își revarsă iubirea prin cei apropiați. Creația Sa este uimitoare și neegalată. Însă o sursă de neînlocuit de putere sunt rugăciunea și Euharistia.

Pe lângă activitățile sociale, caritabile, de educație intense din cadrul comunității unde slujiți, găsiți timp pentru rugăciunea personală? Cum se traduce această întreagă activitate în rugăciunea unei surori?

În timpul rugăciunii eu mă închin cu smerenie, simțind Gloria și sfințenia Sa și cât sunt eu de mică și păcătoasă. Iubesc să-L glorific și să-I mulțumesc pentru tot; pentru bucurii și greutăți. Să-I cer ajutorul în rezolvarea problemelor, luminarea în situațiile neclare. Să-I cer în rugăciunile mele protecție și ajutor pentru cei care au nevoie. Și mai ales, împlinirea voinței Sale, și nu a mele.

În acest timp cât ați fost plecată din Republica Moldova, cum o priviți? Ce a însemnat și ce mai înseamnă Republica Moldova pentru dumneavoastră?

Moldova este a doua mea casă. Aici am petrecut o bună parte din viața mea. Aici totul îmi este apropiat, în special oamenii. Să mă întorc acasă este întotdeauna o fericire.