Reflecție pentru „Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor”

Cuvântul  Vieții

IANUARIE 2020

 „Ne-au arătat o bunăvoinţă neobişnuită(Fapte  28.2).

Două sute șaptezeci și șase de naufragiați ajung pe țărmurile unei insule mediteraneene după două săptămâni în derivă. Sunt uzi, epuizați, îngroziți; au experimentat neputința în fața forțelor naturii și au văzut moartea în față. Printre ei, există un prizonier care călătorește la Roma, pentru a fi supus judecății împăratului.

Da, pentru că această cronică nu a apărut în știrile de astăzi, ci este povestirea unei experiențe a apostolului Paul, adus la Roma pentru a-și încununa misiunea de evanghelizator prin mărturia martiriului.

El, susținut de credința sa neclintită în Providență, în ciuda faptului că era prizonier, a reușit să-i sprijine pe toți ceilalți frați, până la acostarea pe plaja din Malta.

Aici, locuitorii merg să-i întâlnească, îi primesc în jurul unui foc mare pentru a se încălzi și ulterior au grijă de ei. La sfârșitul iernii, după aproximativ trei luni, le vor oferi ceea ce au nevoie pentru a porni în siguranță.

„Ne-au arătat o bunăvoinţă neobişnuită”.

Paul și ceilalți naufragiați experimentează umanitatea caldă și concretă a unei populații care nu este încă atinsă de lumina Evangheliei. Nu este o primire pripită și impersonală, ci una care știe să se pună în slujba oaspetelui, fără prejudecăți culturale, religioase sau sociale. Pentru a realiza acest lucru, implicarea personală și comunitară este esențială.

Capacitatea de a-l primi pe celălalt face parte din ADN-ul fiecărei persoane, ca o creatură care poartă imaginea Tatălui milostiv imprimată în sine, chiar și atunci când credința creștină nu s-a aprins încă sau a slăbit. Este o lege scrisă în inima omenească, pe care Cuvântul lui Dumnezeu o evidențiază și o prețuiește, de la Avraam 1 , până la revelația uimitoare a lui Isus: „Am fost străin și m-ați primit” 2

Domnul însuși ne oferă tăria harului Său, pentru ca voința noastră fragilă să ajungă la plinătatea iubirii creștine.

Prin această experiență, Paul ne învață, de asemenea, să avem încredere în intervenția providențială a lui Dumnezeu, să recunoaștem și să apreciem binele primit prin iubirea concretă a multora care ne intersectează calea.

„Ne-au arătat o bunăvoinţă neobişnuită”.

Acest verset din Cartea Faptele Apostolilor a fost propus de creștinii din diferite biserici de pe insula Malta, ca deviză pentru Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor 2020 3  .

Aceste comunități susțin împreună numeroase inițiative în favoarea săracilor și a imigranților: distribuirea de alimente, haine și jucării pentru copii, lecții de limbă engleză pentru a facilita incluziunea socială. Dorința este de a consolida această capacitate primitoare, dar și de a întreține comuniunea între creștinii aparținând diferitelor Biserici, pentru a mărturisi singura credință.

Iar noi, cum mărturisim fraților iubirea lui Dumnezeu? Cum contribuim la construirea de familii unite, orașe solidare, comunități sociale cu adevărat umane? Chiara Lubich ne sugerează astfel:

„Isus ne-a arătat că a iubi înseamnă a-l primi pe celălalt așa cum este, în felul în care ne-a întâmpinat pe fiecare dintre noi. Să-l primim pe celălalt, cu preferințele, ideile, defectele, diversitatea lui. […] Să-i facem loc în interiorul nostru, eliminând din inima noastră orice evitare, judecată și instinct de respingere. [ …] Aducem mai multă glorie lui Dumnezeu când ne străduim să-l acceptăm pe aproapele nostru, pentru că atunci punem bazele comuniunii frățești și nimic nu aduce mai multă bucurie lui Dumnezeu decât adevărata unitate între oameni. Unitatea atrage prezența lui Isus între noi și prezența sa transformă totul. Așadar, să ne apropiem de fiecare semen cu această dorință de a-l primi din toată inima și de a stabili cu el, mai devreme sau mai târziu, iubirea reciprocă»   .

 

Autor Letizia Magri