A 5-a Duminică a Postului Mare – Învierea lui Lazăr

Suntem în a 5-a Duminică a timpului Postului Mare. În Duminicile anterioare au fost amintite tema apei și a femeii din Samaria și tema luminii și a vindecării orbului. În această duminică avem tema „vieții”, iar Evanghelia ne relatează despre învierea lui Lazăr, care este întors de la moarte la viață.

Cuvântul lui Dumnezeu din această duminică este un imn al speranței și îl regăsim în patru pasaje.

În primul rând, cuvintele pline de speranță din prima lectură: „voi deschide mormintele voastre și vă voi face să ieșiți din mormintele voastre, poporul meu”. O invitație de a fi un semn de speranță în această lume, puternic marcată de răutate, dar al cărui bine așteaptă să răsară datorită angajamentului fiecăruia dintre noi.

Apoi, cuvintele Martei: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit”. Reproșul surorii lui Lazăr este atât de asemănător cu izbucnirile noastre față de Dumnezeu, când îi spunem: „Doamne, de ce îngăduiești atâta durere?”. Replica dată de Isus Martei răspunde îndoielilor noastre: „Dacă credeți, veți vedea gloria lui Dumnezeu”. Credința noastră trebuie să depășească moartea și să ne permită să trăim o viață nouă.

Un al treilea element este reacția ciudată a lui Isus care, deși știe că poate restabili viața lui Lazăr, a izbucnit în lacrimi! Această revărsare a emoțiilor sale ne amintește un fapt, credința nu exclude lacrimile și nici nu ne protejează de momentele dureroase ale vieții.

În cele din urmă, să ne uităm ce spune Isus, pentru ca învierea lui Lazăr să aibă o eficiență deplină: „Ridicați piatra!”. El ne spune să înlăturăm rezistențele care se opun acțiunii lui Dumnezeu. Isus repetă fiecăruia dintre noi: „Lazăr, vino afară!”Să ieșim din starea noastră de moarte și din apele nemișcate. Prin urmare, este o invitație de a ieși din inerție, din pasivitate și din indiferență.

Mons. Cesare Lodeserto