Solemnitatea Sfinților Petru și Paul. Scurt istoric.

Simon a fost un pescar din Betsaida, iar mai târziu va fi la Cafarnaum (Mc 1,29). Fratele său Andrei îl prezintă lui Isus (In 1,42), cu siguranță pregătit pentru această întâlnire de către Ioan Botezătorul. Cristos îi schimbă numele și îl numește „Petru” (Mt 16,17-19; In 21,15-17), pentru a realiza în persoana lui tema pietrei fundamentale. Simon Petru este unul dintre primii martori care vede mormântul gol (In 20,6) și este martor al unei apariții speciale a lui Isus înviat (Lc 24,34). După înălțare, el preia conducerea comunității (Fap 1:15; 15,7) și, prin intervenția directă a Duhului Sfânt, este primul care conștientizează nevoia de a deschide Biserica pentru păgâni (Fap 10–11). Această misiune spirituală nu-l eliberează de condiția umană și nici de deficiențele temperamentului său (cf. de exemplu: Mt 14.30; In 13,6; 18,10). Odată ajuns la Roma, Petru devine apostolul tuturor. Apoi își îndeplinește pe deplin misiunea de „piatră de temelie”, reunind evreii și păgânii într-un edificiu unic și sigilează această misiune prin martiriu.

După ce s-a convertit pe drumul spre Damasc, Paul călătorește prin Marea Mediterană de patru sau cinci ori. A făcut prima călătorie în compania lui Barnaba (Fap 13–14). După Conciliul apostolic de la Ierusalim, Paul începe a doua călătorie, de data aceasta în calitate de trimis oficial al celor doisprezece (Fap 15,36–18,22). El traversează din nou Asia Mică, evanghelizează Frigia și Galaţia, unde se îmbolnăvește (Gal 4,13). Apoi trece în Europa împreună cu Luca și fondează comunitatea din Filipi (nordul Greciei). După o perioadă de captivitate, Paul evanghelizează Grecia și apoi se întoarce la Antiohia. O a treia călătorie (Fap 18,23–21,17) îl duce înapoi la Bisericile întemeiate în Turcia actuală, în special la Efes, apoi în Grecia, la Corint și Milet. După întoarcerea la Ierusalim, este arestat de evrei (Fap 21). Fiind cetățean roman, Paul apelează la autoritățile romane și întreprinde o a patra călătorie, spre Roma, dar nu mai este în libertate (Fap 21–28). El ajunge la Roma în jurul anului 60 și este ținut în închisoare aproximativ trei ani. A intrat în contact frecvent cu creștinii din oraș și a scris „scrisorile din captivitate”. Eliberat din închisoare, posibil a făcut o ultimă călătorie în Spania (Rom 15,24-28) sau în comunitățile păstorite de Timotei și Tit. Arestat, Paul suferă martiriul în jurul anului 67.