15 septembrie – Devoțiunea pentru Sfânta Fecioară Maria Îndurerată

Amintirea Fecioarei Îndurerate din liturgie îi cheamă pe credincioși să mediteze și s-o venereze pe Fecioara Maria asociată cu Patimile lui Isus și aflată alături de el ridicat pe cruce.

Devoțiunea pentru Maica Domnului Îndurerată provine din pasajele Evangheliei, unde se vorbește despre prezența Fecioarei Maria pe Calvar și s-a dezvoltat din ce în ce mai mult de-a lungul timpului, până când Papa Pius al X-lea (1904-1914) a stabilit data finală de 15 septembrie, imediat după sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci (14 septembrie), cu amintirea „Sfintei Fecioare Maria Îndurerată”.

Devoțiunea pentru Fecioara Îndurerată este legată de „Șapte Dureri ale Mariei”, care corespund mai multor episoade relatate în Evanghelie: 1) Profeția bătrânului Simeon, când Isus a fost dus la Templu: „Iar o sabie va străpunge sufletul tău!” ; 2) Sfânta Familie este obligată să fugă în Egipt: „Iosíf a luat copilul şi pe mama lui în timpul nopţii şi a plecat în Egipt”; 3) Găsirea lui Isus, în vârstă de doisprezece ani, în Templul din Ierusalim: „Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat îngrijoraţi!”; 4) Maria Îndurerată se întâlnește cu Isus purtând crucea pe drumul spre Calvar; 5) Maica Domnului la poalele Crucii, în deplină adeziune față de voința lui Dumnezeu, participă la suferințele Fiului răstignit și la moartea sa; 6) Maria îl primește în brațele sale pe Fiul mort, dat jos de pe cruce; 7) Maria încredințează trupul lui Isus mormântului, așteptând învierea.

Tradiția populară a identificat meditația celor Șapte Dureri, în practicarea Via Matris, care, la fel ca Via Crucis, urmează etapele istorice ale suferințelor Mariei și aceste itinerarii penitențiale apar din ce în ce mai numeroase, în special în apropierea Sanctuarelor Mariane.

C. L.