„Cum poate să ne dea să mâncăm trupul Său?”

 

Poate că nu ne dăm seama că Domnul nostru a ales, pentru a păstra vie în noi memoria credinței și pentru a ne lumina inimile, să mâncăm din pâinea și să bem din vinul care sunt cu adevărat trupul și sângele său, potrivit dimensiunii sacramentale.

 

Cum poate Domnul să ni se dea nouă ca hrană?

 

Este clar că trăim într-o societate care a reușit să absolutizeze nevoia de hrană și să satisfacă apetitul în orice mod. Totul este hrană, iar dorința de a sătura pântecele are acum gustul unui egoism nestăpânit, în așa măsură încât nu mai avem puterea de a face penitențele care se referă la hrană. Trăim într-o societate care nu mai știe să trăiască renunțarea la mâncare.

 

Isus a pregătit pentru noi o altă masă, în care el este hrana: „Luați și mâncați, acesta este trupul meu... Luați și beți, acesta este sângele meu”. El se oferă în pâine și vin pentru a rămâne printre noi și cu noi. Într-adevăr, el spune că această masă trebuie să continue în timp, până în zilele noastre: „Faceți aceasta în amintirea mea”.

 

Aceasta este liturghia noastră, adică acea masă cu Isus care durează de la acea ultimă cină și care se repetă pentru noi, dar mai ales își dăruiește prezența ca hrană care ne întărește credința, ne eliberează de lume pentru a ne duce pe calea mântuirii.

 

Trebuie să trăim Euharistia într-un mod diferit, în care există o întâlnire cu cel care conduce omenirea în dimensiunea iubirii din cer; în care suntem eliberați de dimensiunea egoismului pântecelui și nu mai suntem în primul rând guri de hrănit, ci mâini care hrănesc; nu mai suntem copii care cer, ci tați și mame care îngrijesc.

 

Isus a venit nu pentru a fi slujit, ci pentru a sluji; el este cel care înțelege că trupul său este hrană și sângele său este băutură. Căci el este iubire și tot ceea ce este al lui este un dar. A se considera pe sine ca hrană și băutură înseamnă a se elibera de propriul egoism și a se deschide iubirii autentice.

 

Toată distracția și mâncarea pe care le putem experimenta nu vor da niciodată atâta plăcere ca un singur act de iubire adevărată, maturizat în școala Euharistiei și în jurul mesei Domnului.

C. L.