„Spuneţi celor invitaţi: Iată, am pregătit ospăţul; taurii mei şi animalele îngrăşate sunt tăiate şi toate sunt gata. Veniţi la nuntă! Dar ei nu au luat în seamă şi s-au dus: care la ogorul său, care la negustoria lui; iar ceilalţi i-au prins pe servitorii lui, i-au batjocorit şi i-au ucis”.
În Evanghelia din această duminică avem o invitație la o nuntă, o chemare la ceva frumos, ispititor: „Am pregătit ospăţul; taurii mei şi animalele îngrăşate sunt tăiate şi toate sunt gata. Veniţi la nuntă!”
Dar invitația la această sărbătoare se confruntă cu răspunsuri dificile. Unii chiar îi prind pe servitori, îi insultă și îi ucid; ei înțeleg invitația regelui ca pe o agresiune la care trebuie să reacționeze, de care trebuie să se apere.
De ce toate acestea? Din cauza suspiciunii față de Dumnezeu și de binele care este tratat doar ca o înșelăciune sau o pierdere de timp, o utopie care distrage atenția de la lucrurile care contează cu adevărat.
Astfel, invitația lui Dumnezeu la o sărbătoare este percepută ca o perturbare. Bucuria devine o pierdere de timp, iar Dumnezeu este trecut în categoria celor dificile. O relație cu Dumnezeu și cu voința lui distrage atenția de la alte lucruri mai importante. În schimb, ea este invitația la bucurie....
Dar care este rezultatul? Că acești oameni ajung să muncească în loc să se bucure de un ospăț de nuntă.
Apoi, există problema sărmanului care intră la nuntă fără haină de nuntă. Trebuie să știm că la intrare se dădea o haină specială și rezultă că acest om a refuzat acea haină, dar dincolo de asta, este clar că nu se poate intra în bucuria lui Dumnezeu fără a-ți schimba hainele. Nu se poate intra la ospățul lui Dumnezeu cu gândul de a păstra vechea haină a unei vieți dizolvate; există o haină nouă care trebuie luată.
Cum poate cineva să poarte haina de doliu când este chemat la bucurie și la iubire?
C. L.
