"Ce a fost semănat între spini este cel care ascultă cuvântul, dar grija acestei lumi şi pofta amăgitoare a bogăţiei înăbuşă cuvântul şi rămâne fără rod. Iar ce a fost semănat în pământ bun este acela care ascultă cuvântul şi-l înţelege. Acesta aduce rod şi face care o sută, care şaizeci, care treizeci". Matei 13:1-23
Avem povestea aceleiași semințe care produce rezultate diferite. Sămânța poate să cadă pe cărare, pe pământ stâncos sau printre spini, sau poate da roade de treizeci, șaizeci sau sută la sută. Mulțimilor, Isus nu le mai spune nimic, cine are urechi să audă. Dar nimeni nu înțelege, cu excepția discipolilor, de fapt, pentru a face acest lucru trebuie să te apropii de maestru: nimeni nu înțelege parabola decât cei care stabilesc o relație cu Isus.
Mai există un aspect important: neînțelegerea nu autorizează respingerea. De multe ori, Dumnezeu trebuie să ne spună lucruri pe care nu le înțelegem, și totuși trebuie să ne lăsăm conduși de el, pentru a ajunge la țintă și a nu rămâne în mediocritate. Maria, de exemplu, a păstrat în inima ei cuvintele pe care nu le înțelegea (cf. Lc 2,50-51).
Cuvântul poate să stârnească entuziasm și apoi să se prăbușească. Cuvântul ne poate spune nu numai ceva ce nu înțelegem, dar poate și ceva care nu corespunde gusturilor noastre. Cuvântul poate primi o primire ambiguă: te aud, dar ascult și altceva.
Nici Cuvântul lui Dumnezeu nu se potrivește cu lumea, pentru că este după iubire și nu după profit, care este opusul ei. Dumnezeu poate să ne ceară renunțări, iar iubirea le cere foarte des. Noi nu putem face mare lucru: trebuie să încetăm să ne mai apărăm în fața Cuvântului și să îl acceptăm ca pe o resursă pentru un parcurs docil al credinței. Este mai bine să spunem împreună cu Maria: „Fie mie după Cuvântul Tău!” și să înlăturăm orice rezistență.
C.L.
