Servitorii i-au zis: "Vrei să mergem ca să o smulgem? " "Nu, ca nu cumva, smulgând neghina să scoateţi din rădăcină şi grâul. Lăsaţi să crească împreună până la seceriş!". Matei 13:24-43 

Neghina de pe un câmp este constatarea amară a unui rău neașteptat, dar prezent.

Ce să facem atunci când ne confruntăm cu ambiguitățile lumii și cu capcanele, piedicile și obstacolele ei?

În parabola din această duminică, prima ipoteză este că există o eroare la sursă: "Stăpâne, oare n-ai semănat sămânţă bună în ogorul tău?". Iată răspunsul: "Un om duşmănos a făcut aceasta". Există vrăjmașul și ispita lui. Nu se poate aștepta cineva să facă ceva roditor fără să fie supus capcanelor răului. Neghina nu este după voia lui Dumnezeu, nu este semănatul lui Dumnezeu, ci este lucrarea împotrivitorului, care este întotdeauna prezent atunci când apare o lucrare importantă și sfântă.

Atunci vine propunerea: "Vrei să mergem ca să o smulgem?". Îndepărtați problema, eradicați răul atunci când apare, eliminați tulburarea. Ipoteza perfecționistă transformă faptele bune în coșmaruri neliniștitoare, în care nu mai există bine de făcut, ci doar rău de evitat. Și astfel, viața spirituală devine numai negație și ce nu trebuie făcut, uitând de vitalitatea binelui.

Dar Maestrul nu este neliniștit: pentru El, binele este tot ce contează. Este important să nu se piardă nicio parte din sămânța bună. Vine un moment de distincție: în momentul secerișului, grâul se face auriu, iar neghina, deși seamănă cu grâul, rămâne verde.
Binele și răul sunt recunoscute la final, la sfârșit, când vine momentul selecției, care este făcută de Dumnezeu, nu de oameni. Numai Dumnezeu știe că și-a ascuns drojdia în istorie și ceea ce trebuie să lezeze, va leza. Numai lui Dumnezeu îi aparține judecata.
C.L.