Sâmbătă, 25 mai, frumoasa Catedrală din Chişinău a fost împodobită de sărbătoare cu ocazia hramului, dar şi la aniversarea a 170 de ani de la construirea sa. Sf. Liturghie solemnă a fost celebrată de Preasfinţitul Anton, înconjurat de 27 de preoţi şi diaconi printre care mulţi oaspeţi; au fost prezenţi şi ambasadorii Ungariei şi Poloniei la Chişinău. Printre credincioşii care au umplut catedrala a impresionat numărul mare de pelerini, fie credincioşi din parohiile diecezei, fie etnici polonezi veniţi la Chişinău pentru a participa la Festivalul „Primăvara poloneză”.

În cuvântul său de introducere, Preasfinţitul Anton a prezentat un istoric al construirii şi peregrinării în timp a Catedralei Catolice, lucrările ridicării ei demarând în martie 1840 şi terminându-se în primăvara anului 1843, pe 6 mai, când a şi fost binecuvântată cu ritul simplu de canonicul Brzozowski din Kaminec Podolski. Consacrarea altarului avea să aibă loc mult mai târziu, pe 22 mai 1908 prin slujirea episcopului de Tiraspol Josef Kessler, fost paroh de Chişinău cu câţiva ani mai înainte.

„În lunga perioadă a existenţei sale, biserica a cunoscut şi gloria dar şi durerea. A adunat sub acoperişul sau mii şi mii de credincioşi care l-au lăudat pe Dumnezeu şi care au transmis noilor generaţii iubirea sa, credinţa, speranţa împreună cu toată bogăţia valorilor creştine. Din nefericire ea trecut şi prin situaţii delicate, şi mă refer la momentul când a fost despuiată de sacru şi batjocorită în fel şi chip, după anul 1964, când a fost închisă forţat de autorităţile timpului respectiv, iar credincioşii alungaţi din biserică găsindu-şi adăpost spiritual în mica biserică armenească de pe teritoriul cimitirului armeano-polonez de pe str Valea Trandafirilor, fosta str. Azov”, a continuat Episcopul de Chişinău, adăugând: „ne-am adunat şi noi astăzi în această zi de sărbătoare ca să aducem recunoştinţa noastră lui Dumnezeu pentru toată grija sa faţă de noi. Am primit atâtea haruri de la Dumnezeu în toată această perioadă. Niciodată nu vom putea să mulţumim suficient pentru ceea ce am primit în dar. Lui să-i fie slavă şi preamărire acum şi întotdeauna!”

Sf. Liturghie a continuat cu momente de înălţare sufletească, întreţinute de frumoasele cântări ale corului, dar şi de omelia pr. Antoni, fost paroh de Chişinău înainte de sosirea Preasfinţitului Anton pe meleagurile moldave.

La sfârşitul Sf. Liturghii, după procesiunea în jurul Catedralei şi recitarea Litaniei Providenţei Divine, a fost binecuvântată statuia restaurată a Sf. Fecioare, aşezată în grota din curtea Catedralei, şi a fost deschisă o expoziţie de fotografii reprezentând momente din istoria Catedralei şi a comunităţii catolice din Chişinău şi din Basarabia.