Câteva momente importante din cadrul lucrărilor sinodale din săptămâna precedentă. 
 
Papa Francisc a dorit să înființeze un grup de lucru pentru săraci, și la 10 octombrie a invitat la masă un grup de persoane care se folosesc de serviciile Elemonisierului Apostolic. Papa a format astfel un „Grup de lucru” împreună cu cardinalul Konrad Krajewski, punând o întrebare: „Ce așteptați de la Biserică?” Răspunsul a fost concis și clar: „Iubire, numai iubire”. 
 
Adunarea sinodală nu a ignorat diferitele conflicte din lume, alăturându-și vocea la apelurile Papei Francisc pentru pace. În dimineața zilei de 12 octombrie, ÎPS Louis Raphaël Sako, patriarhul caldeu de Bagdad, a cerut o rugăciune „pentru pace în lume, în special în Țara Sfântă”. Margaret Karram, președintele Mișcării Focolarelor, s-a rugat „pentru Țara Sfântă, pentru poporul israelian și palestinian, pradă unor violențe fără precedent, pentru victime, în special pentru copii, pentru răniți, pentru cei dispăruți și pentru familiile lor”.  În binecuvântarea finală, patriarhul s-a rugat lui Dumnezeu ca întreaga omenire „să formeze o singură familie, fără violență, fără războaie fără sens, și într-un spirit fratern să trăiască împreună în pace și armonie”.
 
De asemenea, participanții la Sinod au efectuat un „pelerinaj la rădăcinile creștinismului”, mergând joi, 12 octombrie, la Catacombe. În Bazilica „Sfântul Sebastian”, toți participanții au recitat Crezul. Apoi s-au împărțit în trei grupuri și au vizitat catacombele Sfântului Sebastian, ale Sfântului Callixt și ale Sfintei Domitilla.  
 
S-a discutat despre „misiunea digitală”, iar cardinalul Hollerich a făcut următoarea referire: „Mulți dintre noi văd internetul pur și simplu ca pe un instrument de evanghelizare. Este mult mai mult decât atât. El transformă modul în care trăim, percepem realitatea și experimentăm relațiile. Devine un nou teritoriu de misiune”. Pe aceeași temă, doi participanți și-au adus mărturiile, sora Xyskia Valladares și José Manuel de Urquidi, subliniind că „noua Galilee a mediului digital este un teritoriu ideal pentru o Biserică sinodală misionară în care toți cei botezați își asumă co-responsabilitatea pentru evanghelizare”.
 
Prezența femeii în Biserică și coresponsabilitatea au fost două dintre temele reflecției spirituale a surorii Maria Ignazia Angelini de la Mănăstirea Viboldone, prezentată la 13 octombrie: „Nu este vorba de recunoaștere și promovare în sens laic, ci de bunăstarea Bisericii. Nu este vorba de drepturi, ci de daruri primite. Este vorba despre înțelegerea misiunii femeilor în Biserică”. O altă femeie care a împărtășit participanților mărturia sa despre misiunea femeii în Biserică a fost sora Gloria Liliana Franco Echeverri, actuala președintă a Confederației Latino-Americane de Călugări și Călugărițe: „În centrul dorinței și imperativului pentru o mai mare prezență și participare a femeilor în Biserică nu se află o ambiție de putere sau un sentiment de inferioritate, nici o căutare egocentrică de recunoaștere, ci o cerere de a trăi în fidelitate față de planul lui Dumnezeu, care vrea ca toți să se recunoască drept frați și surori în poporul cu care a încheiat un legământ. Este un drept la participare și la responsabilitate egală în discernământ și în decizii, dar în mod fundamental este o dorință de a trăi în mod conștient și consecvent cu demnitatea comună pe care botezul o conferă tuturor”.

C. L.