În cadrul colaborării dintre Episcopia de Chişinău şi Ambasada Ungariei la Chişinău şi pentru promovarea cunoaşterii victimelor regimului comunist, la 19 mai 2014, în catedrala „Providenţa Divină” din Chişinău, în prezenţa ambasadorului Ungariei în Republica Moldova, Excelenţa Sa Szilágyi Szandor, şi a altor reprezentanţi diplomatici în capitala ţării noastre, episcopul de Chişinău, PS Anton Coşa, alături de Mons Benone Farcaş, vicar general al Episcopiei de Chişinău, pr. Vasili Cohanovschi, vicar parohial, şi pr. Szandor Kovacs, reprezentantul arhiepiscopului de Alba Iulia, a celebrat o liturghie comemorativă în amintirea episcopului Márton Áron (1896-1980), episcop de Alba Iulia din anul 1938.

În cuvântul de introducere de la sfânta Liturghie, PS Anton Coşa a menţionat despre importanţa păstrării memoriei celor care, în pofida unui regim ateu, şi-au mărturisit cu curaj credinţa. Părintele Kovács Sándor, în cuvântul său de învăţătură adresat celor prezenţi la liturghie, a făcut o paralelă între fericitul episcop martir Anton Durcovici, beatificat la Iaşi, sâmbătă, 17 mai, şi episcopul Márton Áron, ambii arestaţi de Securitatea românească în luna iunie a anului 1949 (Márton Áron la 21 iunie, iar Anron Durcovici la 26 iunie). De asemenea, părintele predicator a scos în evidenţă tăria credinţei de care a dat dovadă episcopul de Alba Iulia într-o perioadă în care mărturisirea lui Cristos era pedepsită cu. Exemplul lui Márton Áron trebuie să fie şi pentru noi, oamenii zilelor noastre, un model de urmare a lui Cristos.

Evenimentul se înscrie în cadrul unui program pe popularizare şi cunoaştere a personalităţii şi a jertfei episcopului Márton Áron promovat de Ambasada Ungariei şi a continuat marţi, 20 mai, prin prezentarea filmului documentar „Procesul de beatificare a Preasfinţitului Áron Márton” la Centrul cultural „Gaudeamus” din Chişinău. Acelaşi film va fi prezentat la 21 mai şi publicului larg, doritor să cunoască viaţa şi activitatea episcopului de Alba Iulia.

Redăm în continuare predica pe care a rostit-o părintele Kovács Sándor în catedrala din Chişinău.

Iubiţi credincioşi,

Am venit în mijlocul Dumneavoastră tocmai din Cluj, capitala spirituală şi culturală a Ardealului, pentru a vă exprima dragostea noastră frăţească şi respectul faţă de episcopul, clerul şi credincioşii Diecezei de Chişinău.

Sâmbătă ne-am bucurat cu toţii de beatificarea, la Iaşi, a episcopului martir Anton Durcovici. Fericitul Anton Durcovici a avut relaţii deosebite, iar mai apoi şi comuniune în suferinţă cu Servul Domnului Márton Áron, episcopul nostru de neuitat al Ardealului.

Puţini îşi mai aduc aminte că împreună cei doi au realizat conceptul de autonomie conţinut în proiectul de statut al Bisericii Catolice înaintat de episcopii catolici de ambele rituri guvernului comunist în 1948. Textul nu a fost însă acceptat de guvern.

Anton Durcovici şi Márton Áron au suferit în aceeaşi perioadă pentru Biserica lui Cristos. Amândoi au fost arestaţi de Securitate în 1949, cu o diferenţă de doar 5 zile: Márton Áron la 21 iunie, iar Anton Durcovici la 26 iunie. Tot împreună au suferit şi în temutele închisori de la Jilava şi Sighetu Marmaţiei.

Folosesc această ocazie pentru a vă prezenta personalitatea lui Márton Áron, un episcop aflat pe calea crucii. Recent am sărbătorit 75 de ani de la consacrarea la Cluj a neuitatului nostru Păstor sufletesc. O viaţă ca un clopot, o permanentă ardere lăuntrică, o neîncetată luptă cu nedreptatea, o aprigă pasiune pentru răspândirea cuvântului dumnezeiesc al adevărului. Pe bună dreptate, şi în cazul lui Márton Áron putem vorbi despre o pildă de identificare a propriului destin cu destinul Bisericii Catolice.

Márton Áron a urmat calea lui Cristos, singurul traseu ca să ajungem la Tatăl din cer, dar care nu este un semn trasat pe hârtie, ci o trăire, după indicaţiile Mântuitorului.

Isus a spus „Eu sunt calea”, ca să arate că această cale nu este distinctă, separată de el. Nu este vorba de o cale pietruită pe care să o parcurgem. Calea este el, cel care, personal, împlineşte opera sa de călăuză şi mijlocitor, pentru fiecare dintre noi, membri ai Trupului său mistic.

Aşadar, calea parcursă de Márton Áron este aceea care duce spre Tatăl. Această busolă o putem primi prin învăţătura şi harul lui Isus Cristos, singurul mijlocitor, care ne poate pune în legătură, cu Tatăl. Adevărul Trupului mistic ne face să înţelegem că această viaţă se desfăşoară în noi şi prin noi – şi în generaţia noastră –, dacă rămânem uniţi cu Cristos. Lăsându-se condus de el, care singur deţine taina şi puterea, Márton Áron – şi ceilalţi mărturisitori şi martiri – a ajuns, chiar cu preţul suferinţei, la ţintă.

Fericirile pe care Isus le-a proclamat în predica de pe munte nu sunt un mesaj poetic, ci indică un stil de viaţă şi cer angajarea întregii existenţe a creştinului. Ele duc la convertirea radicală a întregii noastre fiinţe pentru a conştientiza în viaţă primatul lui Dumnezeu şi al iubirii. A fi fericit nu înseamnă a trăi fără probleme, fără suferinţă. În limbajul biblic, a fi fericit este acelaşi lucru cu a umbla drept în faţa lui Dumnezeu, parcurgând calea cea dreaptă fără ezitare, aşa cum a făcut şi Márton Áron.

Fidelitatea faţă de Cristos înseamnă, deci, să arătăm şi să deschidem calea sa oamenilor din timpul nostru, să o punem, prin drumul urmat de noi, în faţa ochilor contemporanilor noştri, în aşa fel, încât şi ei să o vadă, să o recunoască şi să o parcurgă la lumina credinţei în cuvintele: „Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine”.

La acest drum fiecare secol adaugă semne indicatoare, mărturii, care îl fac mai uşor de recunoscut; sunt amintirile, faptele, eroismul martirilor şi mărturisitorilor, ale celor care, urmându-l pe Cristos, au ajuns în slavă. Împreună cu Servul Domnului, episcopul Márton Áron, noi credem şi suntem convinşi că nu există alt mod de a-l cunoaşte, de a-l urma pe Isus Cristos şi de a prelungi între oameni calea mântuirii. Amin.

Chişinău, 19 mai 20l4.

Pr. Kovács Sándor,

prim protopop de Cluj-Dăbâca ,

parohul bisericii „Sfântul Mihai” din Cluj