” Eu, lumina, am venit în lume, pentru ca oricine crede în mine

să nu rămână în întuneric” (In 12,46)

Dragi preoţi, persoane consacrate, iubiţi creştini!

La Liturghiei din ziua de Crăciun, Biserica exclamă înainte de Evanghelie: ”Ne-a strălucit o zi sfântă, … astăzi a coborât pe pământ o lumină mare" . Cu aceste cuvinte Biserica cântă şi aclamă naşterea lui Isus din peştera Betleemului, eveniment care a schimbat soarta omenirii, deschizând poarta raiului, închis cândva de păcatul strămoşilor noştri şi aducând speranţă şi bucurie tuturor celor care o aşteptau. Într-adevăr în tăcerea din Noaptea sfântă, s-a aprins pentru orice om de bună voinţă o lumină mare care nu apune niciodată şi care conduce paşii omului pe drumul mântuiri.

Aşa a început atunci Crăciunul! Și de atunci încoace de-a lungul veacurilor acest eveniment istoric ne invită an de an, în mod spiritual, în jurul ieslei pentru a ne reaminti de marele dar pe care Dumnezeu ni l-a oferit din iubire faţă de noi, pentru a contempla "lumina" lui Cristos, aducătoare de pace şi de mântuire. Dar, pentru a putea fi părtaşi la aceasta, avem nevoie de credinţă. În acest an pastoral dedicat credinţei şi înmulţirii roadelor ei în viaţa creştinilor, întreaga noastră Biserică locală şi-a propus să continue să aprofundeze credinţa, pentru că „Biserica nu presupune niciodată credinţa ca un fapt sigur, ci ştie că acest dar al lui Dumnezeu trebuie hrănit şi întărit, pentru ca să continue să conducă drumul nostru”. (Lumen Fidei nr.1)

În această călătorie de creştere spirituală avem mare nevoie de lumina, pe care Cristos o aduce odată cu venirea sa pe pământ, adevărata lumina care poate învinge orbirea noastră umană, atrasă de falsele lumini cu care ne înconjoară lumea, aparent mai puternice şi mai ispititoare, dar în realitate artificiale. Lumina lui Cristos este o lumină blândă, o lumină de pace. Este ca lumina Nopţii de Crăciun, fără pretenţii extraordinare, fără intenţii spectaculare. Este simplă şi atrăgătoare, ce umple inima de pace. Dar pentru a o recunoaşte avem nevoie de discernământ, altfel putem ajunge să credem că suntem în lumină, atunci când de fapt suntem în întuneric.

Crăciunul este o ocazie minunată să intrăm mai adânc în tema pastorală propusă pentru acest an, experimentând apropierea lui Dumnezeu de noi care vine să ne caute în întunericul nostru pentru a ne dărui viaţa sa. Răspunzând iubirii lui Dumnezeu, vă invit dragi fraţi şi surori să fim mereu treji şi să veghem lumina divină care este în noi ca să nu se stingă niciodată. Să proclamăm cu toţii, prin viaţa şi misiunea specifică fiecăruia dintre noi, bucuria de a-l fi întâlnit pe Domnul şi în acelaşi timp să-i facem părtaşi pe toţi cei din jurul nostru la iubirea Tatălui. Pentru că El ne iubeşte pe toţi.

Urarea mea vreau să devină o rugăciune umilă şi încrezătoare către Pruncul Isus, pentru ca lumina sa să risipească orice întuneric din viaţa noastră şi să ne umple de iubire şi de pace. Domnul, care a făcut să strălucească în Cristos faţa sa de milostivire, să ne umple de fericirea sa şi să ne facă mesageri ai bunătăţii sale.

În spiritul acestor gânduri, vă doresc tuturor un Crăciun Fericit şi un An Nou cu sănătate şi cu multe haruri. Fie ca binecuvântarea lui Dumnezeu să vă însoţească pretutindeni şi să vă păzească de orice rău.

+Anton Coşa

Episcop de Chişinău