În doar câteva zile, Papa Francisc a dorit să viziteze mica comunitate catolică din Mongolia, nu doar pentru a fi aproape de această parte a poporului lui Dumnezeu, ci și pentru a cunoaște, după cum a spus el însuși, spiritualitatea și bogăția culturală a unui popor: „Obiectivul a fost de a cunoaște acest popor, de a cunoaște cultura sa și de a intra în dialog și de a însoți Biserica în drumul său în rândurile acestui popor, cu un mare respect pentru cultura sa”. 

 

Creștinismul din Mongolia are rădăcini care datează cel puțin din secolul al X-lea, într-un context multireligios. După formarea Republicii Populare Mongole pro-sovietice, orice prezență creștină pe teritoriu a fost ștearsă până în anul 1992, când noua Republică a Mongoliei a restabilit relațiile diplomatice cu Sfântul Scaun. În 1995, existau doar 14 catolici mongoli. De atunci, s-a înregistrat o creștere constantă a numărului de botezați în această țară de tradiție budistă, combinată cu un număr tot mai mare de tineri cu vocații pentru preoție și viața consacrată. 

 

Istoria Bisericii din Mongolia în aceste trei decenii poate fi împărțită, în linii mari, în trei etape. Prima, din 1992 până în 2002, marcată de progrese mici, dar semnificative, în special în domeniul promovării umane. Al doilea deceniu a fost marcat de nașterea și înființarea primelor comunități creștine locale, în timp ce al treilea deceniu a fost simbolizat de hirotonirea primului preot mongol. În prezent, conform datelor actualizate, există aproximativ 1.500 de membri botezați ai Bisericii Catolice, distribuiți în opt parohii și o capelă, cu un episcop, 25 de preoți, șase seminariști, peste 30 de călugărițe, cinci călugări și 35 de cateheți. 

 

În timpul vizitei sale, Papa Francisc nu numai că s-a întâlnit cu comunitatea catolică locală, dar a analizat îndeaproape poziția geografică a Mongoliei și posibilitatea ca aceasta să fie un loc de dialog internațional. Într-adevăr, această națiune este așezată între două mari puteri: Rusia și China. Papa a amintit valoarea „celui de-al treilea vecin”: „Aveți relații bune cu ambele țări. Dorința voastră de universalitate este de a vă face cunoscute valorile și de a-i cunoaște pe ceilalți pentru a dialoga. Aveți această filozofie de a merge la dialog”. 

 

O privire a fost îndreptată și spre China și relațiile necesare, un subiect în care Papa Francisc este foarte angajat și mai ales constructor al unui dialog în care crede cu tărie: „Personal, am o mare admirație pentru cultura chineză. Să spunem că relațiile sunt foarte deschise. Pentru numirea episcopilor există o comisie a Vaticanului care lucrează de ceva timp cu guvernul chinez. Este un dialog. Apoi, există unii preoți catolici, intelectuali catolici care sunt invitați de universitățile chineze. Cred că trebuie să mergem mai departe în ceea ce privește aspectul religios pentru a ne înțelege mai mult unii pe alții, astfel încât oamenii să nu creadă că Biserica nu le acceptă cultura și valorile”.

C. L.