Acum trebuie să continuăm cu propunerea „noului” plan pastoral pentru anii 2023-2026, fără a neglija ceea ce am realizat până acum, iar referința este la planul pastoral anterior, având întotdeauna ca linii directoare convertirea pastorală și metoda sinodală de dialog și ascultare. 

 

Trebuie să fie clar că ceea ce este prezentat acum este doar o propunere, care va face obiectul discuțiilor în cadrul grupurilor de studiu care vor urma. Din rapoartele acestor grupuri și din alte sugestii pe care fiecare dintre dumneavoastră va dori să le trimită ulterior, va rezulta Planul pastoral pentru anii 2023-2026, care va fi prezentat în luna noiembrie, cu ocazia adunării preoților, și va fi transmis parohiilor, pentru ca el să devină program pastoral. 

 

A fost identificată următoarea temă: Cateheză, educație și formare. 

 

De ce? De fapt, este o temă care a apărut adesea în dialogurile pastorale și în rapoartele parohiale, pentru că s-a vorbit adesea despre necesitatea de a avea un laicat mai bine pregătit sau chiar de a lansa noi căi catehetice, în ceea ce privește modalitățile și conținutul. Un discurs amplu, dar pe care îl putem rezuma într-o singură expresie: este un parcurs al unei noi evanghelizări. 

 

Să luăm ca referință biblică Faptele Apostolilor 2,42-47: Ei erau stăruitori în învățătura apostolilor și în comuniunea fraternă, la frângerea pâinii și la rugăciune. Și toți erau cuprinși de teamă: multe minuni și semne se înfăptuiau prin apostoli. Toți cei care credeau erau în același loc și aveau toate în comun: își vindeau proprietățile și bunurile și le împărțeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare. Și în fiecare zi stăruiau împreună în templu, frângeau pâinea în casele lor și primeau hrana cu bucurie și cu inimă curată. Îl lăudau pe Dumnezeu și aveau trecere în fața întregului popor. 

 

Comunitatea creștină timpurie trebuia să înțeleagă, deci să asculte învățătura, dar și cu teamă, adică aproape cu teama de a nu înțelege. Dar toți stăruiau împreună în templu. Acestea sunt și comunitățile noastre, care simt nevoia de a asculta și de a înțelege cuvântul lui Dumnezeu, dar și teama de a nu reuși, de a fi puțini, de a nu avea resurse sau din alte motive. Dar se merge totuși la biserică, pentru că se dorește întâlnirea cu Învățătorul și se primește darul cuvântului și darul Euharistiei, care sunt hrană comunitară și personală. 

 

Noua evanghelizare își are originea în sacramentul cuvântului, pentru a folosi o expresie a Papei Benedict al XVI-lea, adică în cuvântul lui Dumnezeu care devine în viața pastorală fundamentul catehezei, al educației creștine și al formării. În fața cuvântului lui Dumnezeu, fiecare comunitate, cu o neliniște sănătoasă, ar trebui să se întrebe despre inițiativele puse în aplicare până acum pentru a educa la viața creștină, în special cateheza și orice alt mod de a vesti tuturor bucuria de a fi discipoli ai Domnului Isus. 

 

Episcopul nu intenționează să transmită comunităților documente magisteriale, texte de studiu sau orice altceva. De asemenea, nu intenționează să elaboreze texte catehetice pentru pregătirea la sacramente. Totul există deja, iar ceea ce nu aveți, puteți găsi în diferite moduri, dar și în Biserica de origine. 

 

Experiența planului pastoral anterior ne-a făcut să ne dăm seama că este bine să lucrăm la metodologia evanghelizării, deoarece conținuturile există, dar trebuie aplicate în diversitatea situațiilor și mai ales în compoziția diferită a comunităților datorită numărului de credincioși. 

 

A lucra la metodologie înseamnă că fiecare comunitate în parte, pe lângă valorificarea resurselor proprii (consiliul pastoral parohial sau adunările pastorale, dialogul cu frații, dialogul cu realitățile călugărești, participarea la mișcări etc.) trebuie să înțeleagă în interior care este calea cea mai bună de urmat în propria realitate, doar așa se va putea ajunge la o cateheză adecvată pentru pregătirea la sacramente, o cateheză pentru tineri și adulți; se va putea înțelege care este calea cea mai bună pentru a educa noile generații la viața creștină și cum să se pregătească laicii pentru viața de slujire în cadrul comunităților. 

 

Domeniile pastorale pentru care trebuie dezvoltată o metodologie pastorală sunt: 1. cateheza parohială, 2. educația la viața creștină și 3. pregătirea continuă a laicilor. 

 

Ce se înțelege prin cateheză? 

 

Obiectivul catehezei este de a-i însoți pe credincioși la cunoașterea lui Isus Cristos. Funcția catehezei este de a evangheliza, iar aceasta se poate realiza în trei momente: prima vestire prin care Biserica proclamă evanghelia (kerygma) și invită la convertire; inițierea creștină, cu administrarea sacramentelor Botezului, Mirului și Euharistiei; însoțirea catehetică în diferitele momente ale vieții (pregătirea pentru sacramentul Căsătoriei, cateheza adulților, cateheza tinerilor etc.). 

 

 

Este capacitatea de a recunoaște prezența lui Dumnezeu în viața cuiva, dobândind un stil de viață care răspunde unei etici comportamentale bazate pe principiile evangheliei. Obiectivul este, așadar, de a-i ajuta pe toți, de la copii la adulți, să trăiască diferitele etape și momente ale vieții în lumina evangheliei, adică recunoscând și întâmpinând prezența lui Dumnezeu care călăuzește calea omului. Lumea impune provocări educaționale, conducând societatea să trăiască într-o condiție de depărtare de Dumnezeu. Educația creștină acceptă aceste provocări și se prezintă cu învățăturile sale ca o alternativă a lumii. Avem în față tema vieții și a păcii, apărarea familiei și respectul pentru persoanele în vârstă, relația cu sărăcia și cu fenomenele de migrație, respectul pentru creație și justiție, teme care pot deveni căi educative în cadrul comunităților, de la copii la tineri și chiar adulți. 

 

 

În conformitate cu declarațiile Bisericii (cf. Ioan Paul al II-lea, Christifideles laici, 1988), trebuie să avem ca obiectiv pregătirea credincioșilor laici, astfel încât aceștia să fie din ce în ce mai clari în ceea ce privește vocația și disponibilitatea lor în cadrul comunităților. Este o chestiune de instruire spirituală, doctrinară și pastorală. Formarea celor care, la rândul lor, trebuie să se angajeze în colaborare cu parohii este o cerință primară pentru viața comunitară. În Biserică există deja atât de multe experiențe de pregătire, de la institute teologice la academii, sau de la școli diecezane la nuclee de instruire parohiale sau interparohiale, de la seminarii anuale la cursuri online. Realități diferite care își identifică propria metodologie, și tocmai asta vrem să facem împreună: ce metodologie de pregătire a laicilor este aplicabilă în comunitatea noastră bisericească, ținând cont de tipul de credință, de componența comunităților și de resursele umane? 

 

Având în vedere cele spuse mai sus, iată premisele pentru a începe reflecția în grupurile de studiu și a răspunde în mod concret la următoarele întrebări: 

 

 

 

 

 

Răspunsurile concrete trebuie să fie date în cadrul grupurilor de studiu, facilitând participarea tuturor. Nu este necesar să se povestească ceea ce se întâmplă deja în parohii, cu excepția prezentării unei experiențe valide. Este important să se dea indicații aplicabile realității noastre bisericești, ținând cont și de existența unor parohii cu foarte puțini credincioși (Ungheni, Orhei, Râșcani, Cupcini, Glodeni), parohii cu un număr mai mare de credincioși (Camenca, Bender, Rașcov, Chișinău – „Maria Ajutorul Creștinilor”, Chișinău – „Sfântul Alois Scrosoppi”, comunitatea greco-catolică), altele cu un număr și mai mare (Crețoaia, Stăuceni, Stârcea, Grigorăuca, Tiraspol), și parohii cu o prezență ridicată (Chișinău –Catedrala, Bălți, Râbnița, Slobozia Rașcov). 

 

După cum s-a menționat deja, reflecțiile grupurilor de studiu vor sta la baza elaborării următorului Plan pastoral pentru anii 2023-2026.