Luni, 9 decembrie 2013, în solemnitatea Neprihănitei Zămisliri, în catedrala "Sfânta Fecioară Maria, Regină" din Iaşi a avut loc sfinţirea întru diaconat a seminaristului Petru Ciobanu, din Dieceza de Chişinău, alături de alţi 17 studenţi de la Institutul Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iaşi. Evenimentul s-a desfăşurat după o săptămână de exerciţii spirituale la casa de reculegere de la Traian (Neamţ), şi a fost celebrat de către Episcopul de Iaşi, mons. Petru Gherghel, PS Aurel Percă, PS Anton Coşa, episcop de Chişinău, PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureşti, în catedrală fiind prezenţi aproximativ 100 de preoţi printre care şi preoţi din Dieceza de Chişinău, prieteni şi apropiaţi ai candidatului moldovean.

Cel care a ţinut predica sărbătorii a fost Preasfinţitul Anton care în cuvântul său a ţinut să le transmită candidaţilor la ministerul diaconatului: “Faptul că voi sunteţi sfinţiţi diaconi tocmai astăzi în solemnitatea Neprihănitei Zămisliri, înseamnă că Biserica vă recomandă să învăţaţi de la mama lui Isus în ce constă misiunea voastră de diaconi şi cum trebuie să o exercitaţi, pe ce trebuie să puneţi accent, neuitând că esenţialul slujirii diaconale constă în aceea de a-l aduce pe Dumnezeu între oameni, prin vestirea cuvântului său şi prin practicarea carităţii. Cu mărturia voastră de oameni care îşi consacră viaţa lor în serviciul Bisericii şi al aproapelui, arătaţi oamenilor timpului nostru că destinul lor nu este acela de a privi doar în jurul lor şi nici acela de a privi doar înainte, ci acela de a privi în sus, de unde vine mântuirea lui Dumnezeu”.

Pr. Diacon Petrică Ciobanu s-a născut la 12 septembrie 1982 la Ungheni, şi după absolvirea cursurilor Facultăţii de istorie din cadrul Universităţii chişinăunene, a pornit pe drumul urmării apostolice a lui Isus, intrând în Seminarul din Iaşi. Interpelat de redactorii sitului catholic al Diecezei de Iaşi, tânărul diacon a ţinut să transmită în acest moment unic al vieţii sale:

“Un gând de recunoştinţă îl îndrept în mod special către Preasfinţitul Anton Coşa, care, cu iubirea lui de părinte, m-a încurajat mereu şi s-a rugat pentru mine ca să ajung un vrednic slujitor al altarului. Mulţumesc şi celorlalţi preoţi din Dieceza de Chişinău care mi-au dat, prin exemplul slujirii lor un imbold puternic de a continua mereu cu încredere în providenţă drumul spre Preoţie”.