„Lăsaţi să crească împreună până la seceriş!”

Isus vorbește despre un om care seamănă grâu bun în ogorul său. În timpul nopții însă, un dușman seamănă neghină în mijlocul grâului. Când plantele cresc, slujitorii observă problema și îl întreabă pe stăpân dacă trebuie să smulgă imediat neghina. El le răspunde: „Nu cumva, smulgând neghina, să scoateţi din rădăcină şi grâul. Lăsaţi să crească împreună până la seceriş!” 

Mai târziu, Isus explică faptul că ogorul este lumea, sămânța bună îi reprezintă pe fiii împărăției, iar secerișul reprezintă judecata finală.

Prima ispită a slujitorilor este aceea de a interveni imediat. Ei vor să despartă binele de rău fără să aștepte. Și noi am dori adesea o lume mai simplă: cei buni de o parte, cei răi de alta. Am vrea ca Dumnezeu să elimine imediat tot ceea ce ne nemulțumește.

Însă Domnul privește mai profund. El cunoaște fragilitatea umană. Știe că binele și răul nu se află doar în lume, ci trec prin inima fiecăruia dintre noi. De aceea, el are răbdare.

Parabola ne descoperă un Dumnezeu care nu se resemnează în fața răului, ci așteaptă cu milostivire. Timpul prezent este timpul convertirii. Dumnezeu nu renunță la judecată, dar mai întâi le oferă tuturor posibilitatea de a se schimba.

Există apoi un cuvânt care consolează: dușmanul poate semăna neghină, dar nu poate împiedica grâul să crească. Răul este real, dar nu are ultimul cuvânt. Ogorul îi aparține stăpânului, iar recolta finală va fi a lui.

„Doamne Isuse, atunci când văd răul în lume și în viața mea, adesea mă descurajez sau devin nerăbdător. Învață-mă răbdarea și speranța ta. Dăruiește-mi o privire milostivă față de ceilalți și sinceră față de mine însumi. Fă să crească în mine grâul bun al Evangheliei și condu-mă la plinătatea Împărăției tale. Amin”.

În această săptămână să ne întrebăm: în fața slăbiciunilor celorlalți, semăn mai mult cu slujitorii nerăbdători sau cu stăpânul care știe să aștepte?

Domnul ne îndeamnă să nu ne pierdem speranța. Chiar și atunci când răul pare să prevaleze, grâul continuă să crească în tăcere. Istoria se află în mâinile lui Dumnezeu.

„ Lăsaţi să crească împreună până la seceriş!” Aceasta nu înseamnă resemnare, ci încredere în răbdarea și dreptatea Domnului. 

C.L.