Scurt istoric al Bisericii Catolice din Republica Moldova

Antichitatea și începuturile catolicismului: Conform datelor oferite de scriitori bisericești, primul care a predicat evanghelia pe actualul teritoriu românesc a fost sfântul apostolul Andrei. Numeroasele descoperiri arheologice vin să confirme și ele prezența elementului creștin în spațiul carpato- danubiano-pontic încă din primele secole ale erei creștine.

În secolul al XIII-lea, pe teritoriul viitoarei Moldove apar călugării dominicani, urmați de franciscani. În anul 1227, ca urmare a predicii dominicane printre cumani, Papa Grigore al IX-lea (1227-1241) a înființat Episcopia Milcoviei, care, ca urmare a invaziei tătarilor, și-a încheiat existența în anul 1241.

Episcopiile catolice din Moldova: În anii ’20 ai secolului al XIV-lea au fost înființate misiuni catolice de-a lungul principalelor căi de comunicație dintre Polonia și orașele de la Marea Neagră, comunități catolice existând la Hotin, Vicina, Chilia, Cetatea Albă. În anul 1371 a fost înființată Episcopia de Siret, care a avut cinci episcopi, toți polonezi, ultimul dintre ei fiind numit în anul 1434.

În anul 1413, regele Poloniei, i-a cerut antipapei Ioan al XXIII-lea să înființeze o nouă episcopie pentru catolicii din Moldova care să aibă centrul la Baia, data probabilă a înființării ei fiind anul 1418. Episcopia a avut șapte episcopi, dispărând din analele istoriei în anul 1523.

Condițiile propice de la începutul secolului al XVII-lea i-au permis Papei Paul al V-lea să înființeze, în anul 1607, Episcopia de Bacău, care a existat până în anul 1818, fiind cârmuită de 19 episcopi, majoritatea de origine poloneză.

Catolicii dintre Prut și Nistru până la 1812: Informații despre existența catolicilor în spațiul dintre Prut și Nistru le avem din relatările călătorilor străini. Astfel, Andrei Bogoslavič notează, în anul 1623, că, „în partea dinspre Marea Neagră, se află multe orașe și sate în care sunt puțini catolici, cum este la Cetatea Albă”. Despre Cetatea Albă avem o altă informație de la începutul secolului al XVII-lea, din care aflăm că erau 4 case de catolici cu 15 suflete. O situație asemănătoare exista și la Ismail, unde locuiau 30 de suflete catolice. Aceeași stare de lucruri era și la Chilia, având vreo 30 de suflete catolice, care nu aveau nici paroh, nici biserică. O altă comunitate des menționată în rapoartele misionarilor catolici se afla la Ciubărciu.

Catolicii din Basarabia în Imperiul Rus: După anexarea teritoriului dintre Prut și Nistru la Imperiul Rus în anul 1812, parohiile catolice din Basarabia au fost trecute sub jurisdicția mitropolitului de Movilău, care, în 1814, le-a supus episcopului de Camenița. Odată cu migrația germanilor, în Basarabia sunt înființate numeroase colonii, inclusiv catolice. Creșterea numărului catolicilor din Basarabia se datorează și exodului masiv al polonezilor, mai ales în urma împărțirii Poloniei din 1815. În anul 1847, ca urmare a concordatului dintre Sfântul Scaun și Imperiul Țarist, Papa Pius al IX-lea (1846-1878) a creat Episcopia de Herson, în care au fost incluse și parohiile catolice din Basarabia. În 1852, sediul acestei episcopii au fost transferat la Tiraspol, iar din 1856 la Saratov. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, parohiile catolice dintre Prut și Nistru au fost incluse în Dieceza de Tiraspol (noua denumire a Episcopiei de Herson începând cu anul 1852), fiind grupate în Decanatul de Basarabia. În 1852, aici existau cinci parohii, la Bălți, Chișinău, Crasna, Ismail și Hotin. Același număr este atestat și în 1869. Deosebit de complicată a fost situația catolicilor din Transnistria, care au susținut revoltele poloneze.

În perioada înterbelică: În 1921, Papa Benedict al XV-lea (1914-1922), prin decretul consistorial Quum nonnullae, a detașat de la Dieceza de Tiraspol cinci parohii basarabene – Chișinău, Bălți, Tighina, Hotin și Crasna –, și le-a trecut sub jurisdicția Episcopiei de Iași. În anul 1926, în Basarabia activau 9 parohii, păstorite de 8 preoți; existau 6 biserici și 8 capele. Numărul credincioșilor era de 12.325, dintre care 7.500 polonezi, 4.275 germani, 550 armeni. În anul 1936, existau 10 parohii: Chișinău, Bălți, Crasna, Emmental, Ismail, Tighina, Cetatea Albă, Hotin, Orhei și Soroca.

În perioada sovietică: După instaurarea puterii sovietice, între anii 1944-1947 au fost naționalizate toate edificiile de cult catolice din Basarabia. Între 1949-1952, presiunile administrative asupra catolicilor practicanți s-au întețit, mai ales în perioada colectivizării forțate. În procesul deportărilor în masă în Siberia, mulți dintre credincioșii catolici au avut parte de aceeași soartă. Unica parohie ce a fost recunoscută oficial de statul sovietic a fost Parohia „Providența Divină” din Chișinău. În a doua jumătate a anilor ’80 ai secolului al XX-lea are loc renașterea vieții religioase catolice, 6 dintre parohii putând să-și reia activitatea. Începe reconstrucția vechilor biserici și capele sau construcția altor noi.

După proclamarea Independenței Republicii Moldova: Proclamarea independenței Republicii Moldova la 27 august 1991 a însemnat și lărgirea posibilităților Bisericii Catolice din această țară. La 28 octombrie 1993, Papa Ioan Paul al II-lea (1978-2005) a creat Administratura Apostolică din Republica Moldova, în funcția de administrator apostolic fiind numit parohul bisericii „Providența Divină” din Chișinău, Pr. Anton Coșa, care, la 6 ianuarie 2000, a fost consacrat episcop titular de Paesto. Prin constituția Sollicitus de spirituali bono din 27 octombrie 2001, Administratura Apostolică a fost ridicată la rang de episcopie, Mons. Anton Coșa fiind numit episcop de Chișinău.
În perioada Administraturii Apostolice și după instituirea Episcopiei de Chișinău au fost înființate noi parohii, construite biserici sau capele, fondate diverse instituții de binefacere, și-au început și dezvoltat activitatea diferite congregații călugărești masculine și feminine, au luat ființă diferite mișcări laice.

În 2018, an jubiliar pentru Biserica Catolică din Republica Moldova, la împlinirea a 25 de ani de când a fost înființată Administratura Apostolică, Dieceza de Chișinău a fost vizitată de cardinalul Pietro Parolin, secretarul de stat al Sfântului Scaun, care a transmis Bisericii Catolice din Republica Moldova salutul și binecuvântarea Papei Francisc.

Actualmente, Dieceza de Chișinău cuprinde 20 de parohii.


Stema Diecezei de Chișinău

Scut despicat văluros; în prima partiţiune, în câmp roşu, un cap de bour de aur, având între coarne o stea cu şase raze, de acelaşi metal, şi flancat la dextra de o roză, iar la senestra de o semilună conturnată, ambele de argint; în a doua partiţiune, în câmp albastru, un spic de secară de aur, în pal, înconjurat de două ramuri de stejar, de acelaşi metal şi luminat de un soare mişcând din colţul senestru de sus al scutului, de ademenea de aur. În mijlocul capului scutului un crin dublu de argint, broşând peste linia de despicare şi atingând marginea de sus a scutului. Talpă crenelată de argint. Scutul este timbrat de o mitră episcopală albă, brodată cu aur, şi aşezat pe cruce episcopală de procesiune şi o cârjă pastorală, încrucişate, ambele de argint.