„Plin de bucurie, merge şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela.”

Isus compară împărăția cerurilor cu o comoară ascunsă într-un ogor și cu un mărgăritar de mare valoare. În ambele cazuri, cineva descoperă ceva extraordinar și, fără ezitare, vinde tot ce are pentru a-l obține.

Urmează apoi parabola cu năvodul aruncat în mare, care adună pești de tot felul și care, în final, vor fi separați.

Primele două parabole vorbesc despre o descoperire. Niciunul dintre protagoniști nu este obligat să vândă ceea ce are. O fac de bunăvoie, pentru că au găsit ceva infinit mai prețios.

În primul rând, Evanghelia nu este o renunțare, ci o întâlnire. Creștinul nu renunță la ceva pentru că este obligat; renunță la ceva pentru că a găsit pe cineva. Când îl întâlnești cu adevărat pe Cristos, multe lucruri care înainte păreau indispensabile își pierd importanța.

Un cuvânt ne frapează în mod deosebit: „plin de bucurie”. Omul care găsește comoara nu acționează din sacrificiu sau tristețe, ci cu bucurie. Credința autentică nu se naște din frică și nici din datorie, ci din descoperirea frumuseții lui Dumnezeu.

Ne putem însă întreba: care este comoara mea? spre ce se îndreaptă inima mea? Isus ne îndeamnă să verificăm ce ocupă primul loc în viața noastră. Numai Dumnezeu poate umple pe deplin dorința de fericire pe care o avem. 

Parabola cu plasa ne amintește, în cele din urmă, că istoria va avea un deznodământ. Astăzi este vremea căutării și a milostivirii; la sfârșit, Dumnezeu va judeca cu dreptate și adevăr.

Doamne Isuse, de prea multe ori caut fericirea în lucruri trecătoare. Deschide-mi ochii ca să pot recunoaște comoara Împărăției Tale. Dă-mi o inimă liberă, capabilă să Te pună pe Tine pe primul loc. Fă ca bucuria Evangheliei să-mi lumineze alegerile zilnice și să mă însoțească pe drumul spre Tine. Amin.

În această săptămână putem să ne oprim asupra acestei întrebări: Care este comoara pentru care îmi dedic viața?

Răspunsul nu se găsește în cuvinte, ci în alegerile zilnice, în timpul pe care îl dedicăm, în preocupările care ne mișcă, în dorințele care ne călăuzesc inima.

Să-i cerem Domnului harul de a recunoaște adevărata comoară și de a o păstra cu bucurie.

„Plin de bucurie, merge şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela”.