„Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă!”

Isus se roagă Tatălui. Îi mulțumește pentru că tainele împărăției nu sunt rezervate celor înțelepți și celor puternici, ci sunt revelate celor mici. Imediat după aceea, adresează un îndemn: „Veniți la mine”. El nu li se adresează unor oameni puternici și siguri pe sine, ci unor oameni obosiți, copleșiți de greutățile vieții. 

Cine sunt astăzi „cei mici”? Nu neapărat cei săraci în sens material, ci cei care știu că au nevoie de Dumnezeu. Cel care se crede autosuficient cu greu primește darul împărăției; cel care, în schimb, își recunoaște fragilitatea, își deschide inima către har.

Isus nu promite să înlăture orice ostenelă. El însuși a purtat crucea. Promite însă ceva mai mare:  pe sine. „Luaţi asupra voastră jugul meu”. Jugul lui Cristos nu este cel al fricii sau al obligației; este jugul iubirii. Când doi boi purtau împreună același jug, cel mai puternic îl ajuta pe cel mai slab. Așa face Isus cu noi: nu ne lasă singuri sub povara vieții, ci o poartă împreună cu noi. 

Odihna pe care el o oferă nu este absența problemelor, ci pacea inimii care izvorăște din încredere. De multe ori suntem obosiți pentru că vrem să controlăm totul, să rezolvăm totul, să purtăm totul singuri. Domnul ne cheamă, în schimb, să-i încredințăm lui ceea ce ne depășește. 

„Doamne Isuse, adesea mă simt obosit și copleșit. Port în inimă griji, dezamăgiri și temeri. Învață-mă să vin la tine cu simplitate, ca unul dintre cei mici din Evanghelie. Fă ca eu să învăț de la tine blândețea și smerenia inimii. Poartă cu mine povara vieții mele și dăruiește-mi alinare prin prezența Ta. Amin”.

În această săptămână, să ne oprim în fiecare zi câteva minute în fața Domnului și să ne întrebăm: Ce povară încerc să port singur, fără să o încredințez lui Cristos?

Poate că harul acestei duminici constă tocmai în a-i lăsa loc, ascultând încă o dată vocea lui: „Veniți la Mine... și eu vă voi da odihnă”. 

C. L.