Dragi frați și surori în Domnul,

Unul dintre cei mai mari cinstitori ai sfintei Fecioare, sfântul Alfons Maria de Liguori, spunea că „cel care o iubește pe Maria o numește «Mamă». Nu putem să o numim altfel, întrucât că ea ne-a născut la viață, jertfindu-și Fiul pe Golgota pentru mântuirea noastră”. Sfântul Alfons Maria este și părintele Ordinului redemptoriștilor, care a răspândit în lume cultul sfintei Fecioare Maria, Ajutorul perpetuu, icoana căreia tronează maiestuos în acest sfânt lăcaș.

Începuturile istoriei acestei icoane ne vorbesc că Maria este de mare ajutor. Se spune că este o copie după icoana pictată de sfântul Luca. În secolul al XV-lea, un negustor italian a luat-o cu sine de pe insula Creta și a dus-o în Italia. Doar că, în timp ce traversa marea, o furtună puternică amenința corabia. Totuși, călătorii au ajuns cu bine la punctul de destinație, iar după aceea s-a constat că acest fapt s-a datorat tocmai prezenței la bord a acestei icoane. Dar ajutorul Mariei nu se reduce doar la o determinată perioadă a istoriei, pentru că ea este „Ajutorul perpetuu”, adică ajutorul ei este permanent și a început la Buna Vestire, când a mers în grabă la verișoara sa Elisabeta, și ne însoțește până la sfârșitul lumii; și de acest ajutor al ei se pot bucura toți cei care „aleargă sub ocrotirea ei”.

Dintre cei mulți care au alergat la ocrotirea Mariei îl amintesc în special pe sfântul Papă Ioan Paul al II-lea. În timpul ocupației naziste, târziu în noapte întorcându-se de la muncă, a fost lovit de un camion și aruncat într-un șanț. Nu era nimeni ca să-l ajute, până când o Doamnă frumoasă i-a întins mâna și l-a tras afară. Până să-și vină în fire, Doamna se făcuse nevăzută. Karol Wojtyła a înțeles că era Maria, al cărei ajutor l-a simțit de mic și pe care o avea de mamă mai ales de când, la vârsta de nouă ani, o pierduse pe mama lui de sânge.

Ani în urmă, exista la TV o emisiune numită „Ce? Unde? Când?” și care începea cu aceste cuvinte: „Что наша жизнь? Игра!” Dar este oare viața noastră doar un joc? Nu este ea mai degrabă o luptă pe care fiecare dintre noi o avem de dus pentru a ajunge în împărăția cerească? De aceea, la întrebarea: „Что наша жизнь?”, răspunsul este: „O luptă!” Să ne amintim acum de acea scenă din Evanghelie în care Isus și discipolii săi traversează marea cu o barcă, dar înaintau cu greu pentru că „a fost o mare furtună, iar valurile izbeau în barcă, încât aproape se umpluse” (Mc 4,37). Și doar după ce Isus, trezit de strigătele de disperare ale discipolilor, poruncește mării și vântului să se liniștească, barca ajunge la țărm. Barca din Evanghelie este simbolul Bisericii, lovite și ea din toate părțile de tot felul de furtuni. Dar barca este și simbolul fiecăruia dintre noi, deoarece și noi plutim pe valurile vieții și avem de luptat cu multe furtuni în drumul nostru spre limanul mântuirii, iar ajutorul perpetuu al Mariei ne este indispensabil, la fel cum indispensabilă în această luptă este prezența constantă a lui Isus în viața noastră.

Care sunt aceste furtuni? Sunt ispitele diavolului, care, de la Adam și Eva, nu contenește să-i atragă pe oameni de partea sa și să-i facă dușmani ai lui Dumnezeu. Sunt slăbiciunile noastre, care ne fac să ascultăm mai mult de Satana decât de Dumnezeu. Sunt persecuțiile, criticile, judecățile, batjocurile și vorbele rele pe care le îndurăm pentru că suntem ai lui Isus; sunt suferința și boala care au intrat în lume din cauza neascultării. Singuri, în lupta împotriva lor, nu vom putea niciodată să fim biruitori. De aceea avem nevoie de Isus și Maria.

Privind icoana Mariei, Ajutorul perpetuu, observați că în frunte are o stea, semn că ea este „Steaua mării”, cea care ne luminează în noaptea luptelor noastre și ne ajută să nu pierdem calea cea dreaptă. Să vedem, cum ne ajută Maria să putem fi victorioși în lupta pe care o avem de dus cu atâtea furtuni și ce trebuie să facem noi pentru a beneficia de acest ajutor perpetuu. În primul rând, Maria ne ajută cu mijlocirea ei de Mamă, pentru că ea știe că orice ar cere de la Fiul ei pentru copiii ei de pe pământ, Isus nu-i va refuza. Maria ne ajută și cu ocrotirea ei de Mamă, așa cum a făcut-o cu Karol Wojtyła, așa cum a făcut cu călătorii de pe corabia ce-i transporta icoana, așa cum a făcut cu mulți alții. Dar acest ajutor Maria ni-l oferă dacă i-l cerem; ea nu ne dă nimic cu de-a sila.

Dar Maria ne ajută nu doar prin mijlocirea și ocrotirea ei; ea ne ajută și cu felul ei de a trăi; și, urmându-i exemplul, vom putea să fim și noi biruitori. Primul lucru pe care îl învățăm din viața Mariei este a-fi-cu-Dumnezeu, ca răspuns la faptul că Dumnezeu-este-cu-noi, că este Emanuel, așa cum ne-a spus profetul Isaia în Lectura întâi (cf. Is 7,14; 8,10c). Și cum îi reușește Mariei acest lucru? Prin rugăciune. Când Isus avea doisprezece ani, Maria merge la templu ca să se roage; la Rusalii o găsim pe Maria în rugăciune împreună cu apostolii. Sfântul Ioan Paul al II-lea spunea că „Duhul Sfânt este darul care vine în inima omului împreună cu rugăciunea”, iar în lupta cu furtunile vieții avem nevoie de Duhul Sfânt, căci el este tăria noastră; avem nevoie de Duhul Sfânt și pentru că el ne face moștenitori ai împărăției cerești și prin el putem striga și noi: „Abba, Tată!” (Gal 4,6)

Un alt exemplu pe care ni-l oferă Maria este acela din Evanghelia de azi: „Lângă crucea lui Isus stătea mama lui Isus” (In 19,25). Şi, așa cum spune un vechi imn creștin: „In cruce salus – În cruce este mântuirea!” Și nu doar pentru că ea este altarul pe care a fost jertfit Mielul nepătat, Isus Cristos, ci și pentru că, privindu-l pe Isus suferind și murind, privind-o pe Maria cu inima străpunsă de sabie, suntem cuprinși de milă și compasiune. Dar mai mult decât aceste sentimente nobile, nu ar trebui să ne lăsăm prea ușor duși în ispită știind că Isus moare din cauza păcatelor noastre și să luptăm cu și mai multă îndârjire împotriva ispitei doar pentru a nu-i mai vedea pe Maria și Isus suferind. Și chiar dacă se întâmplă să cădem și în noi în „șanțul” păcatelor, să nu uităm că stă cineva cu mâna mereu întinsă ca să ne ridice, și acest cineva este Isus, care ne iartă; este Maria, care ne ajută.

Al treilea exemplu ni-l oferă Maria atunci când merge la Elisabeta sau când se află la nunta din Cana: este exemplul de a-i ajuta pe alții așa cum suntem și noi ajutați de Dumnezeu, de Maria, de prieteni etc. Cum ne ajută asta în luptele vieții? Simplu: avem de învins nu doar răul care ne asaltă pe noi, dar și răul care-i asaltă pe alții, iar răul se învinge prin bunătate, prin iubire, prin generozitate.

Iubiți frați și surori, privind chipul Fecioarei de pe icoana Mariei, Ajutorul perpetuu, putem observa că este trist. Nu putem schimba pe icoană chipul ei trist cu un chip zâmbitor, chiar dacă am vrea. Dar ceea ce este în puterile noastre este să fim pentru Maria bucurie perpetuă, numind-o „Mamă” și trăind ca adevărați copiii ai ei, urmându-i în toate exemplul. Să ne adresăm ei cu aceste cuvinte ale sfântului Bernard de Clairvaux: „Marie, vino în ajutorul meu și fă-mă să sorb din amfora ta prea plină de haruri. Amin”.