Dragi confrați preoți, dragi persoane consacrate, iubit popor al lui Dumnezeu,

Cu siguranță, după atâtea predici despre sfântul Anton de Padova, după atâtea cărți sau articole despre acest sfânt, întrebarea „Cine este sfântul Anton de Padova?” poate găsi în fiecare dintre voi un răspuns corect. Și totuși, azi vin tocmai cu această întrebare: „Cine este sfântul Anton de Padova?”

În primul rând – și la asta trebuie să atragem multă atenție – el a fost un om ca fiecare dintre noi. Și ce înseamnă asta? Că și fiecare dintre noi poate fi un sfânt, căci asta ne-o cere Isus: „Fiți desăvârșiți precum Tatăl vostru ceresc este desăvârșit!” (Mt 5,48) Și el, ca fiecare dintre noi, a fost copil, a fost tânăr și a ajuns la vârsta maturității. Iar fiecare etapă a vieții lui poate fi o lecție de învățat pentru copii, tineri și adulți pentru a di desăvârșiți așa cum ne vrea Isus.

Încă de copil, Anton sau Ferdinand – acesta era numele lui de botez – a fost deprins cu biserica într-atât, încât într-o zi, mergând cu tatăl său să vadă lanurile de grâu, a auzit clopotele bătând. Deși tatăl său îi poruncise să păzească grâul ca să nu-l mănânce un stol de păsări care tot dădea târcoale lanului, el a preferat totuși să meargă la biserică pentru a se ruga. Ca să nu fie acuzat că nu a ascultat de tatăl său, a chemat stolul de păsări și l-a închis într-un hambar. Liniștit, a mers, s-a rugat și, l-a întoarcere, a dat drumul stolului de păsări și i-a spus tatălui său: „Am vrut să merg să mă rog, dar trebuia să-ți respect și porunca. Mi-a venit această idee și bunele păsări m-au ascultat”.

Dragi copii, acest eveniment din viața sfântului Anton de Padova l-am spus în special pentru voi, căci el poate fi pentru fiecare dintre voi un exemplu, chiar și copil fiind. Prima lecție de învățat de la sfântul Anton copil este aceea a rugăciunii. Se spune despre el că, înainte de a învăța să meargă, a învățat să se roage și nu avea bucurie mai mare decât aceea de a sta în biserică sau acasă în rugăciune cu mâinile împreunate. Să știți că un creștin, copil sau adult, care nu se roagă, nu mai este creștin adevărat. De aceea, azi sfântul Anton de Padova vă spune fiecăruia dintre voi: „Roagă-te!”, pentru că un copil în rugăciune este o mare bucurie pentru Dumnezeu.

A doua lecție de învățat pentru voi, dragi copii, este cea a ascultării de părinți. Sfântul Paul spune: „Copii, ascultați-i pe părinți în toate, căci lucrul acesta este plăcut Domnului!” (Col 3,20) Și sunt sigur că fiecare dintre voi vrea să se facă plăcut Domnului. Dacă ascultați de părinți sunteți plăcuți nu doar Domnului, ci și părinților voștri și nu cred că cineva dintre voi ar voi să vadă lacrimi de durere pe obrazul mamei sau tatei pentru că nu ascultați de ei. Țineți minte că cine ascultă de părinți ascultă de Dumnezeu. Iar atunci când vi se pare că părinții vă cer ceva greu – așa i s-a părut și lui Anton –, să știți că o fac tot spre bine vostru și veți ajunge într-o zi să le spuneți „Mulțumesc!” că v-au cerut ceva să faceți și voi ați făcut-o.

Rugați-vă și ascultați de părinți, pentru ca și alți copii să vadă asta la voi, iar voi să deveniți astfel un alt sfânt Anton de Padova acolo unde vă aflați – acasă, la școală, la grădiniță, pe stradă, în biserică, la joacă –, adică să-l predicați pe Isus – și voi știți cât de mult vă iubește Isus – prin exemplul vostru de rugăciune și ascultare.

Multe sunt faptele care se povestesc din tinerețea sfântului Anton, dar unul, dragi tineri, vreau să-l relatez în special pentru voi. Într-o zi, pe când era călugăr augustinian și lucra în grădină, a auzit clopotul care anunța momentul prefacerii. Inima fratelui Ferdinand – căci și-a păstrat și călugăr fiind numele de botez – a fost cuprinsă de o tristețe profundă pentru că pierdea un eveniment important ce se petrecea atât de aproape de el, dar la care era împiedicat să asiste. Dintr-o dată, ca și cum zidul ar fi devenit transparent, Anton l-a văzut pe preot cum ridica ostia, cum ridica potirul și, de bucurie, i-a spus lui Isus: „Doamne, îți mulțumesc! Tu poți să fii oriunde și ai voit să vii și la mine”.

Ce vrea să vă transmită sfântul Anton vouă, tinerilor, sfântul Anton prin această întâmplare? Nimic altceva decât ceea ce, peste 700 de ani, avea să afirme Conciliul al II-lea din Vatican: că liturghia este izvorul și culmea vieții Bisericii” (SC 10), că nicio altă dorință, nicio altă activitate nu trebuie să fie pusă mai presus de setea întâlnirii cu Isus în cuvântul lui proclamat la liturghie și în taina sfântă a Euharistiei. Aveți și avem cu toții nevoie de Isus în Euharistie și este bine să ne amintim cuvintele pe care le-a auzit din gura lui Isus duminica ce a trecut când am celebrat Solemnitatea Preasfântului Trup și Sânge al Domnului: „Cine mănâncă trupul meu și bea sângele meu are viața veșnică și eu îl voi învia în ziua de pe urmă” (In 6,56).

Dar mai este o lecție pe care vrea sfântul Anton să o transmită prin ceea ce a trăit ca tânăr: valoarea muncii. El, care provenea dintr-o familie nobilă, ar fi putut să nu muncească deloc, pentru că avea tot ce-și dorea și fără a munci. Și totuși, a muncit cu mâinile, a muncit cu capul, a muncit cu picioarele. O veche vorbă spune că munca este „brățară de aur”, iar Isus în Evanghelia de azi ne-a spus: „Vrednic este lucrătorul de plata sa!” (Lc 10,7). Sfântul Paul, vorbind despre valoarea muncii, spune: „Noaptea și ziua lucram ca să nu devenim o povară pentru niciunul dintre voi” (1Tes 2,9). Dar mai ales, sfântul Anton vă îndeamnă ca, printr-o viață cu adevărat creștină, să lucrați pentru mântuirea voastră și astfel să primiți ca plată viața veșnică. Și, lucru la fel de important, cereți-i și faceți tot posibilul ca Isus să vină și la voi cum a venit la sfântul Anton. Și fiți convinși că, făcând astfel, deveniți și voi, la fel ca cei șaptezeci și doi de discipoli ai lui Isus, predicatori ai împărăției lui Dumnezeu. Iar Isus asta așteaptă de la voi: să fiți apostolii lui în lumea în care trăim.

Dar vârsta tinereții a trecut și pentru sfântul Anton de Padova cum trece și pentru noi. Și a ajuns adult. Deja nu mai era călugăr augustinian, ci franciscan, căci l-a „vrăjit” carisma sfântului Francisc de Assisi. E vârsta despre care avem cele mai multe informații despre sfântul Anton, dar un eveniment din această perioadă doresc să-l amintesc și pentru că a rămas imortalizat în numeroase statui și icoane ale lui: sfântul Anton cu Pruncul Isus în brațe. Își amintea foarte bine acest eveniment un frate franciscan ce l-a văzut pe sfântul Anton în chilia sa cum un copilaș foarte frumos, înconjurat de o lumină orbitoare, îi mângâia fața și-i surâdea. Am putea spune: ce fericire pentru sfântul Anton să-l țină în brațele sale pe însuși Pruncul Isus.

Dar, să nu fim nici invidioși pe sfântul Anton, nici geloși, pentru că și noi avem posibilitatea să-l ținem în brațe pe Isus. Cum? Răspunsul ni-l dă Isus când ne prezintă criteriile judecății finale și spune: „Tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi‑ați făcut” (Mt 25,40). Așadar, dacă dorim să-l avem pe Isus în brațele noastre, trebuie să fim deschiși la nevoile fraților noștri care o duc mai rău decât noi, să fim gata în a împărți cu ei bucata noastră de pâine, paharul nostru de apă, haina pe care o purtăm, să-i vizităm atunci când sunt bolnavi sau singuri. Acești frați ai noștri sunt acel Prunc neputincios din ieslea de la Betleem care are nevoie de sprijinul adulților; ei sunt acel Prunc pe care sfântul Anton, după o viață dedicată slujirii aproapelui, l-a ținut în brațe. Și o viață plină de fapte bune și de iubire față de aproapele este cea mai frumoasă predică pe care o putem face, pentru că – și asta o știm bine – faptele sunt mai elocvente decât cuvintele.

Dragii mei frați și surori în Domnul, un lucru trebuie să ne fie clar: ceea ce copiii pot învață de la sfântul Anton, putem învăța fiecare dintre noi; ceea ce sfântul Anton le spune tinerilor ne spune nouă tuturor; ceea ce sfântul Anton îi îndeamnă pe adulți ne îndeamnă pe toți, pentru că putem fi cu toții, indiferent de vârsta din buletin, și copii, și tineri, și adulți. De aceea, să-i cerem Pruncului Isus, prin puternica mijlocire a sfântului Anton de Padova, harul de a-l imita pe acest prieten minunat al lui care l-a ținut în brațele sale, căci cine îl imită pe sfântul Anton îl imită pe Isus însuși și astfel poate ajunge în împărăția lui Dumnezeu. Amin.