Târgul Râbniţa a fost înființat la sfârşitul sec. al XVII-lea de către posesorul teritoriilor, magnatul polonez Konecpoliski. După a treia împărţire a Poloniei între Austria, Rusia și Prusia, Podolia ca şi alte teritorii a fost cedată Imperiului Rus. În sec. al XIX-lea, Râbniţa este cunoscută ca o proprietate particulară din Gubernia Podoliei şi aparţinea latifundiarului Ioan Kojuhovskii, care, între anii 1815-1817, a construit biserica romano-catolică din localitate, altarul căreia a fost consacrat de episcopul de Luţk-Jitomir, Cyril Lubowidzki, fiind dedicată sfântului Iosif. Ctitorul bisericii a construit o casă parohială, o capelă în cimitir, a oferit parohiei teren pentru cimitir şi pământ arabil.
La acel moment, în Râbniţa locuiau 12 catolici polonezi proveniţi din familii nobile sărăcite. Parohia creştea din contul strămutării în localitate a polonezilor. În secolul al XIX-lea, în componenţa Parohiei Râbniţa intrau încă vreo 30 de localităţi, astfel că în anul 1825, numărul credincioşilor parohiei era de 1.115 enoriaşi, însă în anii următori a scăzut, în anul 1862 fiind înregistraţi doar 599 de credincioşi.
În perioada interbelică, parohia a funcţionat pentru o perioadă, însă în anul 1936 biserică a fost demolată de comsomolişti. Parohul, Pr. Anton Vedegis, care îndeplinea şi funcţia de decan, a fost arestat şi condamnat la trei ani de exil; la cererea credincioşilor, parohul a fost în curând eliberat, însă a murit în anul 1937, fiind înmormântat în cimitirul catolic din Râbniţa, mormântul său păstrându-se până astăzi. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când Transnistria s-a aflat sub administraţie românească (1941-1944), parohia s-a redeschis, liturghiile se oficiau în diferite locuri, întrucât biserica fusese distrusă. Pentru grija sufletelor, parohia era deseori vizitată de preoţii Francisc Krajewski şi Iosif Hahula.
Conform datelor oficiale, în anul 1945, în Râbniţa erau 300 de credincioşi, care se adunau în capela cimitirului. Luând în consideraţie numărul credincioşilor din oraş, precum şi distanţa mare de alte parohii înregistrate (Chişinău, Soroca), autorităţile locale considerau, că, având acordul Consiliului de Miniştri, parohia poate fi înregistrată, însă, nu se ştie din ce cauză, enoriaşii nu pretindeau la recunoaşterea parohiei din partea statului. După 1949, când puterea sovietică iarăşi a lichidat parohia, credincioşii au început să se adune în secret pe la case, dar şi în capela cimitirului. Numeroasele cereri ale credincioşilor de a înregistra parohia au rămas fără rezultat. În 1963, autorităţile sovietice au demolat capela, întâlnirile secrete ale credincioşilor totuşi au continuat, uneori erau chiar vizitaţi de preotul din Chişinău. În 1977, după distrugerea bisericii din Slobozia-Raşcov, credincioşii au început să ceară refacerea bisericii şi înregistrarea parohiei.
Activitatea parohiei Râbniţa a fost recunoscută de puterea sovietică abia în anul 1990, prin decretul Departamentului pentru Problemele Religioase de pe lângă Consiliul de Miniştri al URSS din data de 5 iunie, prin care era înregistrată parohia şi era dată autorizaţia pentru construirea bisericii. În acelaşi an, alături de cimitirul catolic distrus de către comunişti, enoriaşii au cumpărat o casă, care a început să fie folosită pe post de capelă. În continuare, nu departe de această capelă, autorităţile locale au repartizat un lot de teren pentru construcţia bisericii.
Începând cu anul 1992, Pr. Tadeusz Magierowski SCJ se ocupă de grija sufletelor. Sub conducerea lui au fost construite casa parohială, capela şi biserica, sfinţită de primatul Poloniei, Józef Glemp, la 9 octombrie 2003. Parohia are şi o filială, la Ivanovca, unde a fost construită o capelă dedicată sfintei Fecioare Maria de la Fatima, sfinţită de PS Anton Coşa la 3 mai 2008.
Filiale: Ivanovca
Orarul liturghiilor:
Râbniţa:
Luni-vineri – iarna 17.30, vara 18.00 (rusă)
Duminică – 10.00, iarna – 17.00, vara 18.00 (rusă)
Adoraţie – zilnic după liturghia de seară
Ivanovca:
Duminică – 8.00 (rusă)
Adresa:
MD 5501, str. Pugaciov 22A, Rîbniţa
tel.: (055) 4 19 20
