Centrul spiritual al Episcopiei romano-catolice de Chișinău este catedrala „Providența Divină” din Chișinău. Aici se află catedra episcopului, iar în capela adiacentă catedralei se păstrează icoana sfintei Fecioare Maria, Maica Bunului Sfat, patroana diecezei.
Pe locul actual al catedralei, în anii 20 ai secolului al XIX-lea a fost ridicată o capelă, rezultat al lucrării Providenței Divine și contribuțiilor enoriașilor. Prin urmare, capela a fost dedicată Providenței Divine. Dacă la exterior locașul era destul de modest, interiorul, cu trei altare, era decorat cu o multitudine de icoane.
În anii 30 ai secolului al XIX-lea, ca urmare a creșterii numărului de credincioși, s-a luat decizia de a construi o biserică. Însă pentru a demara lucrările nu erau suficiente resurse, de aceea s-a apelat la ajutorul statului, țarul Nikolai I oferind 20.000 ruble.
Proiectul catedralei a fost elaborat în capitala Imperiului Rus, la Sankt Petersburg. La elaborare a participat și Iosif I. Charlemagne, arhitect, artist plastic, profesor de arhitectură la Academia de Arte Plastice din Sankt Petersburg, considerat a fi autorul Catedralei romano-catolice din Chișinău. El făcea parte dintr-o familie, membrii căreia profesau arhitectura. Fratele său mai mare era arhitectul L. I. Charlemagne (1788-1845), cel care lucrase, împreună cu alți arhitecți, la o culegere de proiecte-model de biserici romano-catolice în stil neoclasic. Se pare că proiectul realizat în Chișinău făcea parte dintr-o asemenea culegere.
Proiectul catedralei a fost confirmat la 18 iulie 1838 în Departamentul de proiecte și devize al Ministerului Afacerilor Interne al Imperiului Rus și recomandat în 1840 spre realizare în Chișinău. Devizul și textul explicativ la proiect au fost alcătuite de arhitectul orașului Chișinău, Luca C. Zaușkevici. Tot el a supravegheat lucrările de construcție a bisericii romano-catolice, dirijate de către antreprenorul Ilie Novikov. Construcția a început în martie 1840 și s-a terminat cu sfințirea bisericii la 6 mai 1843, aproape toată efectuându-se sub păstoria preotului Ignasiu Selvestrovici.
Arhitectura catedralei romano-catolice a fost realizată în spiritul neoclasicismului tardiv, orientare în vogă la acel timp în Rusia, influențată de arhitectura Renașterii italiene. Era o mărturie a viziunii eclectice care începuse a se manifesta în arta timpului.
Clădirea are un plan rectangular, alcătuit din trei nave, despărțite între ele de două șiruri din câte șase coloane ale ordinului corintic. Nava centrală este mai înaltă decât colateralele, fiind acoperită cu o boltă cilindrică pe arcuri dublouri, care se sprijină pe arhitravele șirurilor despărțitoare de coloane. Biserica are o singură absidă a altarului, semicirculară în plan, care corespunde după lărgime deschiderii navei centrale. Bolta cilindrică trece la vest în bolta de formă semisferică (concă) a apsidei altarului. Navele laterale sunt acoperite cu tavane plate, înviorate de casetele rezultate de la grinzile de acoperire. Fiecare navă laterală avea câte o încăpere, care flancau absida altarului, cu rol de pastoforii, suprimate la ultima refacere a interiorului bisericilor.
Inițial, altarul principal era din lemn și piatră, presbiteriul era înconjurat de o balustradă de lemn cu scări ce duceau spre altar. Pe acesta era situat tabernacolul și o cruce de lemn negru cu Cristos din argint aurit. În altarul principal se găsea o icoană mare a sfintei Fecioare cu Pruncul Isus, ambii încoronați cu coroane aurite. În nișele din colțuri au fost ridicate altare din lemn. Biserica mai era decorată cu icoane și sculpturi reprezentându-l pe Cristos înviat și 4 îngeri etc.
La 14 octombrie 1963, la propunerea autorităților RSSM, Sovietul pentru cultele religioase a decis ca biserica să fie închisă, în anul 1964 enoriașii fiind scoși cu forța din sfântul lăcaș. La 30 septembrie 1964 biserica a fost repartizată pentru necesitățile școlii nr. 56, zidită în imediata apropiere a bisericii, pe teritoriul ce aparținea parohiei „Providența Divină”, fiind transformată în club. Ca urmare a contestațiilor depuse la Moscova, s-a obținut păstrarea parohiei, căreia i s-a repartizat ca loc de celebrare a liturghiilor capela de la cimitirul armenesc.
Mai târziu, în clădirea bisericii, prin decizia Consiliului orășenesc Chișinău și a Ministerului Culturii al RSSM a transferat studioul de înregistrare a sunetului, precum și un depozit al studioului de cinematografie „Moldova-film”. În 1988 a început transformarea bisericii într-un teatru poetic.
Abia în anul 1989, în urma unor serii demersuri către autoritățile centrale ale URSS, Crucea Roșie și ONU, clădirea bisericii a fost retrocedată parohiei și credincioșilor, actul de transmitere fiind semnat la 26 iulie 1989.
După o reparație sumară în primii ani după retrocedarea bisericii, începând cu anul 2002 catedrala a intrat, pentru o perioadă de trei ani, într-un proces de restaurare capitală, lucrările încheindu-se în anul 2005, când au fost instalate și clopotele, acționate prin sistem electronic. În anul 2007 au fost instalate vitraliile, mozaicul central și cele de la ușile de acces în capela preasfântului Sacrament și în sacristie. În anii 2017-2018, catedrala a trecut iarăși prin reparație, căpătând aspectul interior și exterior actual.
Adresa: Chișinău, str. M. Dosoftei 85, MD-2012
tel: +373/ 22/221277
e-mail: parohiachisinau@gmail.com
Programul sfintelor Liturghii, vezi aici.
