Prezenţa catolicilor în oraşul Bălţi este atestată documentar începând cu secolul al XVIII-lea, aflându-se, după 1812, sub jurisdicţia episcopului Stanisłau Bogus Sestręcewicz din Movilău. Documentele de arhivă, recuperate cu greu în zilele noastre, vorbesc despre un număr de 300 de familii de credincioşi de origine polonă, care au ajuns în Basarabia în condiţiile politicii de deschidere şi favorizare a coloniilor străine practicate de către Ecaterina cea Mare, care oferea favoruri şi înlesniri fiscale coloniştilor dispuşi să populeze teritoriile libere din diferite ţinuturi mai puţin atractive ale fostului imperiu. Conform unor date, biserica parohială în cinstea Preasfintei Fecioare Maria a fost construită în anul 1821, comunitatea din Bălţi făcând parte din parohia Chişinău. În 1828 a fost fondată parohia de Bălţi, aceasta devenind independentă de ca de Chişinău. Conform datelor diecezane, în 1868 parohia era compusă din 792 de credincioşi. Administrator al parohiei era Pr. A. Şadurschii, călugăr al Ordinului Carmelitan, care avea şi o capelă în cimitir. În 1897, conform statisticilor oficiale, erau înregistraţi 732 de credincioşi în oraş, iar 2.591 de credincioşi, care aparţineau parohiei, locuiau în ţinutul Bălţi. În anul 1926, parohia avea 2.500 de credincioşi, dintre care 2.000 erau polonezi, iar 500 armeni. Conform materialelor din arhiva Diecezei de Iaşi, în anul 1936, parohia de Bălţi dispunea de 18 ha de pământ arabil, o biserică, o casă parohială, o clădire pentru lucrătorii parohiei şi o şcoală parohială. Paroh al comunităţii la acel moment era părintele Jacek Bok. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial clădirea bisericii a fost distrusă. Primele mărturii ale reluării activităţii parohiei Bălţi datează din 1 noiembrie 1944. Biserica fiind distrusă, liturghiile erau celebrate în biserica armeană. Conform datelor oficialităţilor locale, în anul 1946 parohia Bălţi număra 200 de credincioşi, însă, conform mărturiilor Pr. Nicolae Szczurek, parohia avea 2.000 de credincioşi, dintre care 1.500 locuiau în Bălţi. Autorităţile sovietice, în pofida activităţii neîntrerupte, au înregistrat parohia abia pe 17 martie 1947. Parohia nu dispunea de propriul preot. În continuare, parohia a funcţionat în mod legal doar până pe 22 februarie 1962, când a fost scoasă din registre. Drept urmare, liturghiile erau celebrate în fosta capelă armeană. După închiderea parohiei de către autorităţi, credincioşii au continuat să se adune pe ascuns, iar în anul 1978 au amenajat o capelă într-o locuinţă privată. Conform evidenţelor parohiale, în anii 50 erau 500 de credincioşi, în anii 60 – 160, iar fostele izvoare secrete sovietice indică, pentru anii 70-80 cifra de 500-600 de credincioşi. La organizarea vieţii parohiale participau şi două surori din Congregaţia „Sfântul Cazimir” din Lituania, care erau urmărite de KGB. În anul 1987, păstor al comunităţii catolice din Bălţi a devenit Pr. Jan Rudniţki. La 14 octombrie 1988, Departamentul pentru probleme religioase din cadrul Consiliului de miniştri al URSS a înregistrat comunitatea religioasă a Bisericii Romano-Catolice din oraşul Bălţi. Cincisprezece ani enoriaşii bisericii au luptat pentru obţinerea recunoaşterii din partea statului. Sfintele Liturghii erau celebrate în biserica armenească. Începând cu anul 1990, paroh al comunităţii este Pr. Jacek Puć, care coordonează şi activitatea pastorală în satele Alexăndreni şi Pervomaisc. Sub conducerea lui, în Bălţi a fost construită casa parohială şi biserica, care a fost sfinţită pe data de 29 septembrie 2010, în sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli, de către episcopul de Chişinău, Anton Coşa, înconjurat de un sobor de preoţi din Moldova, România, Polonia, printre care şi Pr. Iosif Răchiteanu şi Iulian Kropp, preoţi români care au păstorit comunitatea catolică din Bălţi.

Filiale: Alexăndreni-Biruința

Paroh: Pr. Jacek Puć


ORARUL LITURGHIILOR:
Bălţi:

Pervomaisc:

Adresa: MD3121, str. Independenţei 13a, Bălţi
Telefon: (231) 63 41 5