1. Premisă. Și în acest an, Consiliul Pastoral Diecezan ne oferă ocazia de a reflecta împreună asupra modului în care angajamentul pastoral se desfășoară în raport cu planul pastoral al diecezei, astfel încât în fiecare parohie să devină un adevărat program pastoral, care să fie împărtășit și dezvoltat în colaborare cu Consiliul Pastoral Parohial și cu toți ceilalți actori pastorali angajați, cum ar fi comunitățile călugărești și mișcările prezente în parohii. De fapt, trebuie menționat că episcopul a dorit ca, la această întâlnire, pe lângă parohii, comunități călugărești și laici, să fie prezenți și reprezentanții mișcărilor ecleziale și ai organismelor diecezane sociale, astfel încât întreaga realitate diecezană să fie implicată în acest parcurs pastoral, fiecare conform propriei carisme și propriilor obiective, pe lângă faptul că această întâlnire ar putea fi un eveniment de sinodalitate semnificativă.

 

2. Perspectiva noastră asupra planului pastoral pentru 2022-2023, care este propusă astăzi și care va face obiectul unei reflecții atât în această adunare, cât și în lucrările de grup care vor urma, are întotdeauna ca referință Instrucțiunea „Convertirea pastorală a comunității parohiale în slujba misiunii evanghelizatoare a Bisericii”.

 

3. Pornind mereu de la necesitatea de a pune în practică o autentică convertire a comunităților noastre, în prima fază (anul 2020-2021) a planului pastoral, ne-am concentrat asupra figurii preotului în Moldova, a identității sale, a realității prezbiteriului, a dimensiunii misionare și a vieții parohiale în diferitele sale aspecte.

 

4. În faza a doua a planului pastoral, cea din anul 2021-2022, s-a pus accentul pe prezența laicilor în viața comunității, având în vedere două elemente fundamentale: formarea laicilor și participarea directă a acestora la viața parohiei. A fost reamintită necesitatea de a dezvolta „o formare solidă a cateheților laici, care, alături de paroh și de persoanele consacrate, trebuie să promoveze vestirea evangheliei. Formarea laicilor trebuie să fie un obiectiv fundamental în programele pastorale parohiale”. Așa cum s-a indicat în programul de anul trecut, pe care l-ați primit cu toții, fiecare parohie a fost îndemnată să-și elaboreze propriul program de formare și responsabilizare a laicilor în viața parohiei, cu indicarea conținutului, obiectivelor, timpilor de aplicare și a textelor de referință (punctul nr. 1 din planul pastoral 2021-2022). În plus, au fost predate textele care conțin indicații clare privind modul în care trebuie să procedeze CPP și CPAE (punctul nr. 2), sfaturi menite să crească responsabilitatea și participarea laicilor. În cadrul comunităților, s-au depus eforturi pentru a avea un Consiliu Pastoral Parohial activ și un Consiliu pentru Afaceri Economice implicat în administrarea parohiei. A existat cu siguranță un angajament bun, dar nu au lipsit dificultățile. A fost de ajutor și drumul sinodal, ale cărui reflecții finale, care vor face obiectul unei prezentări după-amiază, au arătat cum metoda sinodală de dialog, ascultare și participare capătă tot mai mult spațiu în viața comunității noastre bisericești.

 

5. Un alt element pozitiv din anul trecut a fost înființarea Grupului pastoral permanent, format din trei preoți, trei surori și șase laici reprezentativi din parohii. Cu siguranță, din multe motive, nu a fost convocat de multe ori, dar în acele puține (doar două) momente de reflecție a dat dovadă de participare și bunăvoință, astfel că acest grup, care a fost convocat în cadrul acestei adunări, va continua să lucreze, și sperăm că mai asiduu.

 

6. Acum ne aflăm în faza a treia (anul 2022-2023) a planului pastoral și tot tema convertirii este cea care ne determină să facem evaluări și alegeri adecvate realității noastre diecezane, care este foarte diversă, iar acest lucru este demonstrat în primul rând de existența unor parohii mici și a unor parohii mai mari. De aceea, convertirea la care ne referim necesită mai întâi o privire atentă asupra realităților individuale. Convertirea structurilor, pe care parohia trebuie să și-o propună, necesită o schimbare de mentalitate și o reînnoire interioară, în special a celor chemați la responsabilitatea conducerii pastorale. Pentru a fi credincioși mandatului lui Cristos, păstorii, în special parohii, principalii colaboratori ai episcopului, trebuie să simtă de urgență nevoia unei reforme misionare a pastorației.

 

7. Mult timp am crezut că ar putea exista un plan pastoral adaptat la toate realitățile parohiale, fie ele mici sau mari. Dialogul, ascultarea, experiența și bunul simț ne-au făcut să ne dăm seama că nu poate exista un plan pastoral unic, ci fiecare parohie trebuie să știe să-și elaboreze propriul program, pornind de la situația concretă în care se află, ținând cont de numărul credincioșilor și de participarea lor, de condiția socială, de nevoile populației locale și, de asemenea, ale populației necatolice.

 

8. Convertirea pastorală trebuie să dea un impuls mai mare comunităților mai mari, astfel încât laicii să fie și mai implicați în munca misionară și în evanghelizare. Comunitățile mari pot fi școli de formare pentru laici care nu numai că parcurg un drum de credință, ci, în același timp, sunt disponibile pentru a ajuta parohiile mai mici. Parohiile cu mai multe posibilități trebuie să se deschidă spre teritoriu și să aibă un spirit misionar autentic. Este important să existe întotdeauna un echilibru corect între drumul credinței și angajamentul social, deoarece există întotdeauna riscul ca parohia să devină o organizație socială și să piardă din vedere obiectivele sale fundamentale, care sunt liturghia, cateheza și caritatea.

 

9. Parohiilor mici, pentru a evita închiderea, li se cere să se deschidă mai mult spre teritoriu, să ofere servicii sociale și de asistență socială care să devină un mesaj de caritate și de evanghelizare, să fie mai atente la cei care suferă și să pună în practică ecumenismul prieteniei, care apropie oamenii îndepărtați, sparge distanțele dintre cei neîncrezători și creează dialog și înțelegere. Atenția față de cei săraci și slabi, chiar și cu pași mici și servicii simple de caritate, trebuie să fie un angajament în parohie, care este chemată să promoveze cultura solidarității nu în termeni de extraordinar, ci de normalitate. Angajamentul ar putea fi acela de a anima și educa credincioșii la solidaritate, de a promova apariția unor servicii multiple, de a asculta noile sărăcii și de a crea o rețea cu diferitele realități caritabile și instituționale prezente în dieceză.

 

10. Drumul convertirii pastorale în această fază pornește de la trei obiective, care credem că sunt cele care merită cea mai mare atenție în acest moment: familia, tinerii și vocațiile. Nu este nevoie să explicăm importanța lor, de care ar trebui să fim cu toții conștienți, ci mai degrabă să sugerăm propuneri care pot fi luate în considerare în cadrul comunităților noastre, pentru a nu exclude și alte priorități.

 

11. Familia. „Familia este prima școală a valorilor umane” (Papa Francisc, Amoris laetitia, nr. 274) și nu se poate exista educație fără educatori, deci familia este o comunitate educatoare. Convertirea pastorală înseamnă a avea puncte fixe asupra cărora să se lucreze: formarea formatorilor pentru pastorația familială, însoțirea cuplurilor tinere în primii pași ai experienței familiale, itinerarul comun cu pastorația tinerilor pentru părinții adolescenților, exerciții spirituale pentru familii, salvgardarea integrității familiei și apărarea vieții. În aceste zile, Dicasterul pentru Laici, Familie și Viață, la indicațiile Papei Francisc, a publicat Itinerare catecumenale pentru viața matrimonială, care conține indicații pentru Bisericile particulare, reafirmând necesitatea unui nou catecumenat de pregătire pentru căsătorie, ca o alegere pastorală pentru întreaga Biserică. Papa Francisc a scris în introducerea la acest document: „Fac apel la docilitatea, la zelul și la creativitatea păstorilor Bisericii și a colaboratorilor lor, pentru a face mai eficace această operă vitală și indispensabilă de formare, de vestire și de însoțire a familiilor, pe care Duhul Sfânt ne cere s-o realizăm în acest moment”. Este vorba de un catecumenat pentru familie, înțeles ca însoțire în trei etape: pregătirea pentru căsătorie, celebrarea nunții și însoțirea în primii ani de viață conjugală. Acesta ar putea fi unul dintre subiectele abordate la cursurile de formare ale clerului pe care le vom avea în noiembrie anul viitor. Angajamentul surorii Paula, care lipsește astăzi, aflându-se la Întâlnirea Familiilor de la Roma, merge deja în această direcție și sperăm că va da roade în timp.

 

12. Tinerii. Ei sunt o prioritate și trebuie să mergem alături de ei: „Așa cum Domnul a mers cu ucenicii spre Emaus (cf. Lc 24,13-35), și Biserica este invitată să-i însoțească pe toți tinerii, fără a exclude pe nimeni, spre bucuria iubirii” (Instrumentum laboris al celei de-a XV-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor, 19.06.2018, nr. 1). Instrumentum laboris cere un „proces de discernământ” care să fie „capabil să identifice căi viabile propuse tinerilor de astăzi, să ofere orientări și sugestii de misiune care nu sunt gata ambalate, ci rodul unui parcurs care permite să se urmeze Duhul” (nr. 2). Convertirea pastorală înseamnă să ai puncte fixe pe care să lucrezi: formarea formatorilor, o comisie prezentă și operativă pentru pastorația tinerilor, momente de formare și spiritualitate pentru tineri, dar și cu o școală de rugăciune, stimularea tinerilor pentru a trăi protagonismul lor în comunitatea bisericească și în voluntariat, o mai mare disponibilitate în parohie pentru dialogul interpersonal.

 

13. Vocațiile. Copiilor și tinerilor trebuie să li se ofere instrumentele spirituale de care au nevoie pentru un discernământ vocațional serios și autentic. Este necesar să se propună itinerarii educative în credință pentru preadolescenți, adolescenți și tineri, oferind momente și spații în care aceștia să-și poată experimenta relația cu Dumnezeu. Convertirea pastorală înseamnă a avea puncte fixe asupra cărora să se lucreze: identificarea animatorilor vocaționali în comunitățile parohiale și formarea lor, rugăciunea pentru vocații și trăirea adorației lunare pentru vocații, întâlniri diecezane, decanale și tabere de vară pentru ministranți, însoțirea vocațională a tinerilor în discernământ vocațional.

 

14. Un cuvânt trebuie spus despre activitățile organizațiilor sociale legate de dieceză, care, cu siguranță, desfășoară o muncă meritorie, pe care evenimentele actuale o confirmă. Cu toate acestea, eclezialitatea, care este sufletul angajamentului fiecărei organizații, trebuie să fie reafirmată în mod clar, pentru a nu risca să fie doar ONG-uri, denaturate de apartenența lor fundamentală la Biserică. Trebuie să ne asigurăm că cei săraci și toți cei care sunt deserviți prin contactul cu organizațiile noastre „sunt în comunitatea creștină ca la ei acasă” (Ioan Paul al II-lea). În timp ce desfășurăm proiecte și servicii de natură socială, nu trebuie să uităm niciodată că, în calitate de credincioși evangheliei lui Cristos, suntem chemați să desfășurăm în primul rând slujirea carității. Întotdeauna există riscul de a face fapte mari în fața oamenilor și de a uita de cei săraci ca persoane plăcute lui Dumnezeu. Fiecărei organizații i se cere să acorde atenția cuvenită săracilor, care sunt un dar, ascultându-i, împărtășind și participând direct la situația lor, fără protagonisme, în spiritul evanghelic al răsplății pe care Dumnezeu Tatăl o va da la sfârșitul timpului. De asemenea, trebuie să existe o convertire a organismelor sociale. Este necesar să reamintim datoria unei administrații înțelepte și prevăzătoare, deoarece, în cadrul diferitelor proiecte, trebuie să știm întotdeauna să extragem ceea ce este necesar pentru intervenții concrete în beneficiul segmentelor sărace ale acestei societăți.

 

15. În acest context diecezan este, de asemenea, importantă și prezența reprezentanților mișcărilor ecleziale, mulțumindu-le celor care, pentru a lua parte la această întâlnire, au făcut drumuri mai lungi sau mai scurte. Mișcările sunt o realitate eclezială și laică foarte importantă în viața comunităților creștine, iar speranța este întotdeauna ca ele să crească pentru a da mărturie despre Cristos în această lume. Acestea sunt locuri de formare pentru laici, inclusiv în colaborare cu parohiile și niciodată în antiteză. Există speranța că trăsătura carismatică a fiecărei mișcări poate fi un punct de referință pentru mulți laici, care vor putea să-și sporească angajamentul eclezial în viața parohiei.

 

16. Acest text va face acum obiectul unei discuții, atât în acest context, cât și în grupurile de lucru care vor urma, pentru ca reflecțiile voastre să dea naștere conținutului planului pastoral diecezan, care va fi redactat ulterior și prezentat clerului la adunarea preoților din noiembrie.

 

17. Cu toate acestea, există un alt aspect pastoral care este anunțat astăzi, și anume începerea vizitei pastorale, care ar fi trebuit să aibă loc deja în 2020, dar care nu a putut fi efectuată din cauza pandemiei. Din toamnă, episcopul va începe vizita pastorală, care va continua pe tot parcursul anului viitor, și acesta va fi un eveniment important pentru a cunoaște ce convertire pastorală a realizat fiecare parohie în parte, dar și pentru a dialoga cu laicii și a avea o viziune eclezială și mai profundă asupra diecezei noastre. Vor urma diverse instrucțiuni privind vizita pastorală, care îi vor ajuta pe toți să se pregătească bine. Pentru prima dată, episcopul va efectua vizita pastorală și la organizațiile sociale.