Dragi copilași! Sunt sigur că v-a plăcut refrenul de la psalm: Shalom alehem. Vi-l mai amintiți? De fapt acesta este un salut pentru evrei și ar însemna un fel de „Bună ziua”. Tradus exact înseamnă: „Pacea să fie asupra voastră” sau „Pace vouă”, adică același salut cu care Isus s-a adresat uceniciilor săi după Înviere (cf. In 20,19). Totuși, când Isus li se adresează apostolilor cu aceste cuvinte, el nu le spune doar „bună ziua” – Shalom, dar cu adevărat le oferă pacea, adică le spune să nu mai fie speriați, pentru că el este cu dânșii.

Sfântul Paul scrie în Scrisoarea către Efeseni că această pace este însuși Isus (cf. Ef 2,14). Acolo unde este Isus, acolo este pace. Acolo unde este Isus este pace pentru că Isus ne unește cu Dumnezeu, adică ne face să trăim viața divină, o viață curată și sfântă. Asta înseamnă că cei care îl acceptă pe Isus nu vor mai accepta păcatul, pentru că păcatul este o răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. Iar Isus, înviind, ne-a împăcat cu Tatăl nostru ceresc și ne-a îndemnat să trăim mereu în pace cu el. Iar dacă se întâmplă să păcătuim, Isus este gata oricând să ne reîmpace cu Dumnezeu. De aceea, el ne așteaptă în sacramentul Spovezii. Ca să avem pace cu Dumnezeu tot el ne îndeamnă să ne împărtășim, să ne rugăm, să fim buni și ascultători, pentru că cine își ascultă părinții îl ascultă pe Tatăl ceresc.

Dar pacea lui Isus înseamnă și pace între oameni. Vă amintiți cântarea îngerilor atunci când s-a născut Isus: „Mărire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu și pe pământ pace oamenilor pe care el îi iubește!” (Lc 2,14) Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii. De aceea, între toți oamenii trebuie să fie pace. Nu numai între cei mari, ci și între cei mici, între fiecare dintre voi. Însă experiența ne învață că uneori se mai întâmplă ca unii să se mai certe între ei, poate chiar să se ia și la bătaie. Haideți să fim sinceri: Nu-i așa că se mai întâmplă uneori și astfel de lucruri? Dacă da, atunci nu e bine! Acolo unde este ceartă sau bătăi, acolo Isus este alungat! Și atunci, cine este prezent? Diavolul! Duhul cel rău, care vrea să fure sufletele curate, eliberate de Isus din păcat și să-i ducă cu el în iad! 

Dar oare asta așteaptă Isus de la noi? Nuuu! El vrea ca noi să fim fericiți și să ajungem cu el în cer. Iată de ce trebuie să fim buni unii cu alții, iar dacă se întâmplă ca cineva să ne supere, să ne spună o vorbă rea, să ne lovească, noi să nu facem la fel, ci, dimpotrivă, să iertăm. Iar atunci când îi vedem pe alți copii că se ceartă sau chiar se bat, să facem tot posibilul să-i împăcăm, să fim făcători de pace, iar făcătorii de pace „vor fi numiți fiii lui Dumnezeu!” (Mt 5,9).

Dragi copii, pentru ca în lumea în care trăim să nu fie războaie, se cuvine ca pacea să pornească de la fiecare dintre noi, prin acele mici gesturi despre care am vorbit. În Evanghelie am auzit cum Isus le-a spus ucenicilor săi: „Pace vouă! Așa cum m-a trimis Tatăl, așa vă trimit și eu pe voi” (In 20,21). Astăzi aceste cuvinte el le adresează fiecăruia dintre voi, ca pacea pe care o primiți în această zi frumoasă, mai ales la sfânta Liturghie, să o purtați cu voi acolo unde trăiți, învățați, vă jucați. De aceea, să-l rugăm pe Isus să ne da tuturor Duhul Sfânt, ca noi să trăim mereu în pace cu Dumnezeu și cu oamenii și să nu mai fie niciodată război. Amin.