A doua etapă a planului pastoral
FORMAREA ȘI PARTICIPAREA LAICILOR LA VIAȚA PAROHIEI
Consiliul Pastoral Diecezan, Chișinău, 22 iunie 2021
 

PREMISĂ

Această întâlnire se află în continuitate cu planul pastoral discutat deja în noiembrie anul trecut cu preoții și călugării, când am reflectat asupra indicațiilor din Instrucțiunea Convertirea pastorală a comunității parohiale în slujirea misiunii de evanghelizare a Bisericii. Cu acea ocazie, ne-am concentrat în principal asupra figurii preotului în Moldova, a identității sale, realității prezbiteratului, a dimensiunii misionare și a vieții parohiale în diferitele sale aspecte.

Ne aflăm acum în etapa a doua a planului pastoral și atenția se îndreaptă spre prezența laicilor în viața parohiei, având în vedere două elemente fundamentale: formarea și participarea directă.

În textul reflecției din noiembrie anul trecut exista deja o referință clară la acest aspect, fiind indicată necesitatea de a maturiza o formare solidă a cateheților laici, care, alături de paroh și de persoanele consacrate, trebuie să promoveze vestirea evangheliei. Formarea laicilor trebuie să reprezinte un obiectiv fundamental în programele pastorale parohiale.

 

INDICAȚIILE MAGISTERIULUI REFERITOARE LA LAICAT

Documentele Magisteriului, începând de la textele Conciliului al II-lea din Vatican, cer o mai mare implicare a laicilor în viața parohiei, îndemnând la responsabilizarea prezenței lor.

Cine este laicul? Ar fi reductiv să gândim că este vorba doar despre un credincios bun care frecventează parohia, când știm bine că laicul este creștinul martor, care trebuie considerat așa cum este indicat de conciliu cu referință la Isus Cristos: Toate mădularele trebuie să tindă la asemănarea cu chipul lui până ce Cristos se va întruchipa în ele (LG, nr. 7).

Să luăm în considerație de „trei referințe” magisteriale care pot fi în sintonie cu condiția noastră eclezială și, prin urmare, ne pot ajuta să schițăm figura laicului pentru realitatea noastră. Așa cum întotdeauna amintește episcopul, trebuie să fim concreți în indicarea liniilor pastorale și să ținem cont de ceea ce suntem, de istoria noastră, de potențialitățile laicale care sunt prezente în parohii. Doar pornind de la ceea ce suntem putem forma un laicat pentru Biserica noastră.

1. Catehismul Bisericii Catolice (nr. 871), având drept referință can. 204, § 1 din CDC și nr. 31 din Lumen gentium, se exprimă astfel: Credincioșii sunt aceia care, încorporați lui Cristos prin botez, sunt constituiți Popor al lui Dumnezeu și, de aceea, făcuți părtași în modul lor propriu la funcția preoțească, profetică și regească a lui Cristos, sunt chemați să exercite, fiecare conform condiției proprii, misiunea pe care Dumnezeu a încredințat-o Bisericii ca să o îndeplinească în lume.

2. Ioan Paul al II-lea, în decursul pontificatului, a îndemnat comunitățile bisericești la trezirea și alimentarea unei mai decise conștientizări a darului și responsabilității pe care toți credincioșii laici, și fiecare dintre ei în particular, îl au în comuniunea și misiunea Bisericii (CL, nr. 2). Se poate afirma că laicul este omul Bisericii în inima lumii și un om al lumii în inima Bisericii (Ioan Paul al II-lea, Puebla, 1994).

3. Papa Francisc, vorbindu-le participanților la adunarea plenară a Consiliului Pontifical pentru Laici s-a exprimat în felul următor: Mandatul pe care l-ați primit de la conciliu este tocmai acela de a-i impulsiona pe laici să se implice tot mai mult în misiunea evanghelizatoare a Bisericii, întrucât apostolatul lor înseamnă participare la misiunea mântuitoare a Bisericii, la care sunt cu toții trimiși prin Botez și Mir (cf. LG, nr. 33). Botezul este cel care face din orice credincios laic un ucenic misionar al Domnului, sarea pământului, lumina lumii, plămada care transformă realitatea din interior. Biserica este chemată să conștientizeze tot mai mult că este „casa paternă unde este loc pentru fiecare, cu viața sa împovărată de probleme” și păcătoasă (EG, nr. 47); că este Biserica în ieșire permanentă, comunitate evanghelizatoare [...] care știe să aibă inițiativa fără a-i fi frică, să meargă în întâmpinare, să-i caute pe cei de departe și să ajungă la răscrucile străzilor pentru a-i chema pe cei excluși (cf. EG, nr. 24). Aș dori să vă propun ca punct de referință pentru viitorul vostru imediat un binom care ar putea fi formulat astfel: Biserica în ieșire – laicat în ieșire (Roma, 17 iunie 2016).

Catehismul Bisericii Catolice a amintit de responsabilitatea baptismală a laicului, Ioan Paul al II-lea a amintit de importanța laicatului în viața Bisericii, iar Papa Francisc vorbește despre laicul misionar sau laicul în ieșire.

 

LAICATUL ÎN COMUNITĂȚILE NOASTRE

Comunitățile noastre, diferite prin numărul de credincioși, dispun, cu siguranță, de un laicat disponibil, însă nu pe deplin format pentru participarea activă la viața parohiei. Există parohii care au lucrat bine pentru implicarea laicilor, dezvoltând mai ales aspectul liturgic (cor, ministranți, grija față de sfântul lăcaș...), colaborarea în activitățile parohiei (inițiative, evenimente, grija față de spațiile parohiale...), dimensiunea caritativă. Trebuie spus că, în unele cazuri, colaborarea nu este voluntară, ci remunerată prin intermediul unui proiect.

Există și CPP și CPPE, în care prezența laicilor este concretă, însă, pentru multe parohii, este vorba doar de o listă de persoane disponibile, însă nu formate și nici conștiente de rolul lor în cadrul organismelor parohiale.

O muncă utilă este aceea a formării laicilor, pe care diverse parohii o practică și, la întâlnirea din noiembrie anul trecut, am evidențiat unele programe. Însă există o întrebare: este doar o formare spirituală, care-și are, cu siguranță, importanța, însă există oare și un îndemn la colaborare concretă în viața parohiei? Să nu uităm că laicul trebuie să trăiască mărturia propriului botez, să participe cu zel la liturghia comunitară și să-i slujească pe frați.

Trebuie să ne facă să reflectăm și întrebarea: de ce nu există laici cărora să le fie propusă slujirea lectoratului și a acolitatului, sau laici care să îndeplinească funcția de catehet, ținând cont de faptul că Papa Francisc a instituit deja slujirea catehetului. Poate nu avem un laicat pe deplin implicat și responsabil, față de care să fim recunoscători.

 

SĂ NE ÎNTREBĂM

• În ce măsură laicii parohiilor noastre sunt disponibili?

• Unele parohii organizează momente de formare, însă acestea nu sunt oare îndreptate doar spre creșterea spirituală personală sau promovează un laicat implicat în viața parohiei?

• Ce tip de implicare le propunem laicilor? Activități practice, servicii liturgice sau colaborări pastorale? Laicii sunt formați pentru a participa activ în Consiliul Pastoral Parohial sau în Consiliul pentru Probleme Economice, sau este necesară organizarea unei formări specifice pentru ei?

• Suntem noi, preoții, disponibili să le cedăm responsabilități sau preferăm să păstrăm pentru noi gestionarea tuturor lucrurilor?

• Papa a instituit slujirea catehetului, iar dieceza noastră nu are încă niciun slujitor instituit, cu excepția celor care se pregătesc să primească diaconatul permanent. Este posibil de gândit ca vreun laic să asume slujirea catehetului? Este aceasta una dintre nevoile diecezei? Dacă da, ce formare și calitate a vieții trebuie să aibă un aspirant la slujirea catehetului?

• După cum s-a discutat deja în trecut, care sunt motivele care au împiedicat Academia Teologică deschisă de dieceză să continue parcursul formativ? Probleme organizatorice? Lipsa de timp? Lipsa laicilor disponibili pentru formare?

 

PROGRAMUL PASTORAL PENTRU ANUL 2021-2022

Multe s-au realizat, însă altele rămân încă de realizat, iar acesta va fi parcursul pastoral care ne va implica în anul următor: formarea și responsabilizarea laicilor în viața parohiei.

1. Fiecare parohie să elaboreze un program pastoral propriu pentru „formarea și responsabilizarea laicilor în viața parohiei”, care va trebui să fie prezentat episcopului până la sfârșitul lunii septembrie a.c., cu indicarea conținuturilor, obiectivelor, timpilor de realizare și a textelor de referință. Aceste programe vor reprezenta baza reflecțiilor din cadrul întâlnirii prezbiterale din noiembrie, de la sfârșitul exercițiilor spirituale. După cum s-a spus, fiecare parohie va trebui să-și prezinte propriul program pastoral corespunzător temei indicate, fapt pentru care, parohiile care nu-l vor prezenta îl vor primi direct de la Episcopie.

2. A face mai autentică și mai concretă participarea laicilor la CPP și la CPPE, inclusiv printr-o formare specifică cu privire la rolurile și responsabilitățile ce trebuie asumate. Textele anexate oferă indicații clare referitor la cum trebuie să fie organizate aceste două consilii, dorite pentru a crește responsabilitatea și participarea.

3. Cu scopul de a oferi o ocazie de creștere a laicatului, să fie organizate evenimente de împărtășire între laici în cadrul decanatelor, fapt pentru care li se cere decanilor să organizeze momente de formare între laicii din diferite parohii, inclusiv convocând CPP. Ar fi bine să fie elaborat un program de formare pentru laici, cu prezența experților și profesorilor din diverse domenii pastorale, veniți inclusiv din alte dieceze, cu oferirea textelor de studiu. Această formare poate avea lor și on-line și cu colocvii finale de evaluare. Este posibil ca același parcurs formativ să aibă loc și cu membrii CPPE.

4. În cazul mai multor parohii cu puțini credincioși să fie înființată o unitate pastorală, inclusiv, după cum este indicat în textele anexate, prin crearea unui consiliu pastoral pentru unitatea pastorală. Nicio realitate, chiar și mică, nu trebuie să se simtă exclusă de la promovarea unui parcurs de formare a laicilor.