Sfântul Ioan Maria Vianney a fost un paroh simplu de țară, care a păstorit timp de patruzeci de ani o comunitate mică dintr-un sat din Franța. Cu toate acestea, a reușit să transforme aparenta normalitate a vieții sale de preot de țară într-o aventură a sfințeniei care a atras și continuă să atragă milioane de pelerini la Ars.

Născut în 1786 într-o familie de țărani, a avut o adolescență marcată de evenimentele tragice ale Revoluției Franceze. La 19 ani a decis să devină preot și și-a început studiile; apoi a dezertat în perioada în care trebuia să facă serviciul militar, dar o amnistie în 1810 l-a eliberat de nereguli grave și a putut să-și continue studiile, fiind hirotonit preot în 1815, la vârsta de 29 de ani.

Ars era pe atunci un sat mic, cu 230 de locuitori, caracterizat de indiferență religioasă, de fapt nimeni nu observase că sosise noul paroh. Dar în curând dorința sfântului de a cunoaște oamenii, de a le asculta problemele, de a se interesa de viața lor, aceste atribute l-au ajutat să căștige simpatia tuturor și creând astfel un climat de încredere în jurul său.

Sărăcia sa extremă, postul și penitența continuă, zelul în predicare, cateheză și  în educarea tinerilor, precum și intransigența în îndepărtarea obiceiurilor rele au atras din ce în ce mai mulți oameni în Ars chiar și din alte părți ale Franței. Oamenii îl căutau în special pentru spovadă, de fapt, el a rămânea în confesional mai mult de 15 ore pe zi, iar cei interesați îl căutau ca să „vadă un sfânt”.

La un moment dat, s-au stabilit servicii regulate de transport cu bilete valabile timp de opt zile (a fost nevoie de o săptămână pentru ca toți oamenii să reușească să se confeseze sfântului). Epuizat de munca pastorală excesivă, Vianney a încercat de patru ori să plece din parohie, dar populația s-a opus întotdeauna.

A murit la 4 august 1859; a fost canonizat în 1925, a fost proclamat patron al tuturor preoților parohi în 1929.

C.L.