„Lucraţi nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne spre viaţa veşnică”

În Evanghelia acestei duminici, oamenii îl urmează pe Isus și o fac pentru a mânca. Isus nu le reproșează, ci îi face să înțeleagă că vor mai avea puțin timp de petrecut împreună cu el! Sunt mulțumiți când pot mânca mai bine. Nu uităm că nevoile și pofta de mâncare sunt motorul acțiunilor noastre. Este posibil să urmăm un raționament care să arate cât de adecvat este să facem acest lucru sau altul, dar atâta timp cât nu există atracție pentru ceea ce alegem, acesta se va face întotdeauna fără voie și vom înceta să îl facem cât mai curând posibil sau nu vom mai face.

Educăm în credință, dar o facem adesea cu o metodă fundamental scolastică, vorbind despre valori și adevăruri convingătoare. Dar tinerii fug de îndată ce au ocazia, poate pentru că nu prezentăm cea mai bună mâncare, ci doar idei, uscate ca o piatră, încărcând greutăți pe umerii altora, care în cel mai scurt timp ne vor părăsi.

Călătoria credinței începe cu bună intenție și entuziasm, continuă până la un maxim de angajament și apoi se estompează și se oprește, pentru că nu mai dă satisfacție. Ceea ce te face să schimbi direcția este să găsești cel mai bun din ceea ce faci, cel care îți dă mai multă viață. Lupta interioară nu este între bine și rău, ci între bine și bine, cea care „durează pentru viața veșnică” și cea care este superficială și nu durează.

Suntem creștini pentru că avem în inimile noastre o pasiune care nu ne înșală și care ne motivează multe alegeri din viața noastră. Suntem creștini pentru că mâncăm o mâncare care durează, care ține, care nu „dezamăgește”. Deci, în momentele dificile, trebuie să ne amintim întotdeauna când am mâncat eternitatea, când am atins ceva care deținea cu adevărat divinitatea și să ne întoarcem la acea mâncare, care este Sfânta Euharistie, tărâmul stabil pentru viața noastră de credință. Trebuie să iluminăm viața pornind de la lucrurile care au „funcționat” bine, care ne-au dus la iubire, care au scos la iveală cele mai bune părți din noi, făcându-ne să devenim cea mai bună versiune a noastră.

  C.L.