Este vorba de o indulgență plenară care se poate obține în toate bisericile parohiale și franciscane de la miezul zilei de 1 august până la miezul nopții de 2 august și în fiecare zi a anului vizitând Biserica Porțiunculei din Assisi, în care a murit sfântul Francisc.

 

 Cum a apărut „iertarea de la Assisi”?

 

Așa cum se relatează în biografia sa, sfântul Francisc, în un dintre nopțile din iulie 1216, în timp ce era îngenuncheat în fața micului altar al Porțiunculei, cufundat în rugăciune, a văzut brusc o lumină fulgerătoare care lumina zidurile umilei biserici. Stând pe tron, înconjurat de o mulțime de îngeri, i-au apărut Isus și Maria într-o lumină strălucitoare. Mântuitorul l-a întrebat pe slujitorul său ce har ar dori pentru binele oamenilor. Sfântul Francisc a răspuns cu umilință: „Întrucât este un păcătos nenorocit cel care îți vorbește, Dumnezeule milostiv, el îți cere milă pentru frații săi păcătoși; și toți cei care, căiți, vor trece pragul acestui loc, să aibă de la tine, Doamne, care vezi chinurile, iertarea păcatelor săvârșite ”. „Ceea ce ceri, frate Francisc, este minunat – i-a spus Domnul – dar ești demn de lucruri mai mari și vei avea mai multe. Prin urmare, îți primesc rugăciunea, dar cu condiția să-i ceri vicarului meu pe pământ, din partea mea, această indulgență”.

 

Francisc a mers apoi la Perugia, unde se afla atunci Papa Honoriu al III-lea, care, ascultând povestea Sărăcuțului din Assisi, a întrebat pentru câți ani a cerut această indulgență. Francisc i-a răspuns că a cerut „nu ani, ci suflete” și că a dorit „ca oricine va veni în această biserică să se spovedească și să se căiască, să fie dezlegat de toate păcatele sale, de vină și de pedeapsă, în cer și pe pământ, din ziua botezului până în ziua și ora în care va intra în biserica menționată”. Papa a menționat că „nu este obișnuit să acordăm o astfel de indulgență”. Francisc a răspuns: „Ceea ce cer nu este din partea mea, ci din partea Celui care m-a trimis, adică Domnul nostru Isus Cristos”. Prin urmare, cu toate că așa ceva nu a existat până atunci, pontiful i-a acordat ceea ce-i cerea. Fericit că a primit acordul papei, Francisc s-a îndreptat spre ușă, dar Sfântul Părinte l-a întrebat pe Francisc unde ar putea merge „fără un document” care să ateste ceea ce a obținut. „Sfinte Părinte, – a răspuns Sărăcuțul – cuvântul vostru este suficient pentru mine! Dacă această indulgență este lucrarea lui Dumnezeu, El se va gândi să și-o arate. Nu am nevoie de niciun document, această cartă trebuie să fie preasfânta Fecioară Maria, Cristos notarul, iar îngerii martorii ”.

 

 

Primirea dezlegării pentru păcatele proprii prin Spovadă, celebrată în perioada care cuprinde cele opt zile anterioare și ulterioare vizitării bisericii Porțiunculei sau a unei biserici parohiale.

Participarea la Liturghie și Împărtășania euharistică în aceeași perioadă de timp indicată pentru Spovadă;

Vizitarea bisericii Porțiunculei sau a unei biserici parohiale, unde trebuie reînnoită mărturisirea de credință, prin recitarea Crezului și a Tatălui nostru, pentru a reafirma demnitatea de copii ai lui Dumnezeu, primită prin Botez;

Recitarea unei rugăciuni după intenția Sfântului Părinte, pentru a reafirma propria apartenență la Biserică. În mod normal, se recită un Tatăl nostru, un Bucură-te, Marie, și un Slavă Tatălui; cu toate acestea, credincioșilor li se oferă posibilitatea de a recita orice altă rugăciune, în funcție de evlavia și devotamentul fiecăruia față de papa.

C. L.