În prima zi a anului este firesc să ne ațintim privirea înainte, spre ceea ce ne așteaptă, cu așteptările pe care le aduce orice început.

În această zi, Biserica ne face să contemplăm maternitatea Mariei, care vorbește despre intrarea Fiului lui Dumnezeu în condiția de om. Este începutul unei noi ere pe care a doua lectură o numește „împlinirea timpului”.

Dar Evanghelia acestei sărbători mai spune că, pentru a merge înainte, trebuie să știi să privești trecutul în mod corect. Iată ce fac păstorii: „au făcut cunoscut ceea ce le fusese spus despre acest copil”. Și Maria păstrează „toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei”. Păstorii, și mai ales Maria, intră în cea mai mare dintre noutăți, ținându-se de faptele și indiciile trecutului. Se face totul păstrând și amintindu-și ceea ce s-a primit. Nu trebuie să lăsăm trecutul, memoria și tradiția să dispară.

Pentru a trăi bine în anul care începe, trebuie să trecem în revistă atâtea lucruri bune care s-au întâmplat, atâta har și milostivire primită, atâta răbdare a lui Dumnezeu cu fiecare dintre noi și atâtea fapte mici și mai puțin mici care ne-au alinat și ne-au înveselit.

Este cel mai bun dintre examenele de conștiință: să aducem în lumina conștiinței ceea ce am văzut și auzit care este frumos, luminos, important. Să nu fim superficiali și să facem ca păstorii: să-l glorificăm și să-I aducem laude lui Dumnezeu pentru tot ceea ce am auzit și văzut.

Părinții din secolul al IV-lea spuneau că rădăcina păcatului este uitarea. Uit ceea ce am văzut și am auzit, uit cât de mult mă iubește Dumnezeu, și atunci cad în temerile mele, mă împotmolesc în spaimele mele.

Trebuie să ne amintim ce am trăit. Cele rele pentru a nu recidiva și cele bune pentru a le reface. Trebuie să ne amintim de durere, pentru că aceasta ne ține cu picioarele pe pământ și ne permite să avem compasiune în fața durerii altora. Trebuie să ne amintim fericirea, pentru că face parte din viața noastră și nu trebuie să o uităm.

Trebuie să ne amintim tot ce avem nevoie pentru a merge bine. Sfântul Pius din Pietrelcina obișnuia să spună: trecutul milostivirii, prezentul harului, viitorul providenței.

C.L.