Capitolul 21 din Evanghelia după Ioan relatează istoria Bisericii după învierea lui Cristos. Simon Petru merge la pescuit cu frații săi; acesta este un semn al chemării de a pescui/evangheliza, dar nu are succes și nu reușește să pescuiască nimic.
S-a întâmplat și se întâmplă în fiecare perioadă ca Biserica să se învârtă în cerc, să nu se pună în mișcare și să nu fie incisivă. Dar cum așa? Textul abordează tocmai acest aspect, relatând momentul în care Domnul înviat apare, dar nu este recunoscut. Acest lucru este legat de lipsa de înțelegere a discipolilor care „nu ştiau că este Isus”.
Așa că Domnul pune o întrebare: „Copilaşi, nu aveţi ceva de mâncare?”, obligându-i să recunoască faptul că lucrurile nu merg bine. După ce și-au recunoscut eșecul, el oferă soluția: „Aruncaţi năvodul în partea dreaptă a bărcii şi veţi găsi!” Iată indicația de a pescui în alt mod, după cuvântul altuia și nu din proprie inițiativă, așa cum face la început Petru.
Urmând indicația străinului, lucrurile funcționează și există rezultate. Este ceea ce s-a întâmplat cu prima Biserică, când a încetat să se concentreze doar asupra copiilor lui Abraham și s-a deschis către mulțimile păgâne; atunci năvoadele Bisericii au fost extraordinar de pline și am intrat cu toții. Astfel apare masa comună, care este intimitatea redescoperită cu Domnul, imaginea liturghiei euharistice în care ne întâlnim cu Cel Înviat.
Dar acest lucru nu este suficient: Biserica trebuie să vindece mereu și Petru trebuie să-și declare iubirea față de Domnul său care îi cere de trei ori să o manifeste, pentru că de trei ori se lepădase de el. Și apare tristețea lui Petru, care este eliberarea dureroasă de greșeala pe care o făcuse, care îl condusese la trădare. De fapt, repetase greșeala sa obișnuită: pornise de la el însuși: „Mă duc să pescuiesc”, asemănător acelui „Îmi voi da viața pentru tine!”, care îi pregătise negarea.
Tocmai aceasta este ideea: Petru își va da cu adevărat viața pentru Cristos, după v-a învăța să nu înceapă de la sine, ci să-și arunce năvoadele după cuvântul Domnului său.
Acesta este un cuvânt pentru toți creștinii: atâta timp cât vom continua să pornim de la voința noastră, rezultatele vor fi puține, ca acele năvoade goale. Este nevoie urgent să ne întoarcem în mod constant să pescuim din nou cuvântul Domnului, cu conștiința propriilor noastre eșecuri.
C. L.
