Suntem în Anul extraordinar dedicat Sfântului Iosif, proclamat de Papa Francisc, și încă ne luptăm împotriva efectelor pandemiei asupra sănătății, asupra familiei și educației, asupra dinamicii economice.

Sfântul Iosif a fost un tâmplar din Nazaret, care a asigurat prin munca sa necesitățile materiale ale Mariei și ale lui Isus și l-a învățat pe Fiul lui Dumnezeu o profesie. Prin urmare, în ziua în care este sărbătorită Ziua Internațională a Muncii, muncitorii creștini îl venerează ca exemplu și protector.

Sărbătoarea de 1 mai presupune, de asemenea, preocuparea pentru viitor, dată fiind insecuritatea locurilor de muncă pe termen scurt sau mediu. Noi, catolicii, invocăm cu o forță deosebită mijlocirea sfântului Iosif Muncitorul, astfel încât nimeni să nu piardă speranța și să știe să se adapteze la noua realitate, ca sfântul să-i lumineze pe cei ce dețin puterea politică și să ne ajute să înțelegem că munca trebuie să fie în folosul persoanei și nu invers.

În viitor va fi important să ne amintim ceea ce am trăit, așa cum a cerut Papa Francisc, și să „înțelegem că suntem cu toții în aceeași barcă, toți fragili și dezorientați; dar, în același timp, important și necesar, toți chemați să vâslim împreună”.

Sperăm că această zi de 1 mai, prin mijlocirea sfântului Iosif Muncitorul, ne va face să dorim ca libertatea recâștigată la sfârșitul pandemiei să fie cu adevărat o libertate „în slujba altora”.

Preocuparea va consta apoi, conform planului inițial al lui Dumnezeu, în îngrijirea lumii și, în primul rând, a oamenilor care o locuiesc.

C. L.