În Duminica Floriilor proclamăm Patima Domnului, iar în acest an ascultăm relatarea evanghelistului Luca. Printre numeroasele particularități ale textului său, putem remarca cele trei propoziții pe care Isus le pronunță în timpul răstignirii și pe care le găsim doar în această Evanghelie.
„Când au ajuns la locul numit "Craniul", acolo i-au răstignit pe el şi pe răufăcători, unul la dreapta şi altul la stânga. Atunci Isus a spus: Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!”.
L-au răstignit pe Isus în timp ce rostea aceste cuvinte; în timp ce îi înfigeau cuiele în încheieturi și în picioare, el repeta mereu aceste cuvinte. Ce a vrut să spună? Această propoziție este sinteza modului nostru de a crede: credem că înțelegem totul, dar nu știm ce facem. Suntem orbi la atât de multe lucruri, iar aroganța noastră inconștientă ne face să credem că am înțeles totul. Avem nevoie de iertare, noi, cei orbiți de certitudinile noastre.
Singurul din cei prezenți care recunoaște că a greșit este tâlharul răstignit alături de el, care pe cruce găsește calea rugăciunii: „Isuse, aminteşte-ţi de mine când vei veni în împărăţia ta!” Și primește cel mai frumos dintre răspunsuri: „Adevăr îţi spun: astăzi vei fi cu mine în paradis!” Asta înseamnă paradisul: să fii împreună cu el. Acesta este primul om din istorie despre care avem certitudinea că va fi mântuit, după declarația explicită a lui Isus. Un tâlhar. A știut să pornească de la păcatul său pentru a cere îndurare, a știut să vorbească cu Isus. Cât de mare este mila lui Dumnezeu!
Și iată ultimul cuvânt, imediat ce catapeteasma templului se rupe: „Tată, în mâinile tale încredinţez sufletul meu”. În spatele acelei catapetesme, în templu, marele preot putea rosti numele nepieritor al Dumnezeului lui Israel. Acum, secretul a fost dezvăluit, iar ceea ce era ascuns a devenit vizibil și se arată în acest om răstignit care continuă să aibă încredere chiar și în cel mai tragic moment, pentru că numele acelui Dumnezeu este „Tată”.
Tatăl va învia acel trup, dezvăluind că ieșirea din angoasă nu este puterea, nu este inteligența, nu este posesia, ci o relație de la Fiul la Tatăl care se realizează cel mai rău moment posibil.
Dar, în final, ce face Domnul Isus pe cruce? În timp ce omul îi smulge viața, el oferă daruri: dăruiește iertare, dăruiește Paradisul, dăruiește sufletul său Tatălui.
C. L.
