Sfântul Laurențiu este patronul diaconilor, bucătarilor și pompierilor. Încă din primele secole ale creștinismului, Laurențiu este reprezentat ca fiind un diacon tânăr îmbrăcat cu veșminte liturgice, sau cu grătarul, sau, în vremurile mai recente, cu desaga de bunuri ale Bisericii din Roma pe care le distribuia, potrivit textelor, săracilor.

 

Trupul său este înmormântat în cripta confesionalului Bisericii „Sfântul Laurențiu”, împreună cu rămășițele pământești ale sfinților Ștefan și Iustin.

 

Există puține informații despre viața Sfântului Laurențiu, care în trecut s-a bucurat de un devotament popular foarte pronunțat. Se știe că era originar din Spania și mai precis din Osca, în Aragon. Încă de tânăr, a fost trimis la Saragozza pentru a-și finaliza studiile umaniste și teologice; aici l-a întâlnit pe viitorul papă Sixt al II-lea. A început o prietenie și o stimă reciprocă între profesor și elev. Ambii, în urma unui flux imens de migranți la acea vreme, au părăsit Spania pentru a se muta la Roma. Când la 30 august 257 Sixt a fost ales episcop al Romei, i-a încredințat lui Laurențiu slujirea de arhidiacon, adică persoana responsabilă de activități caritabile din Dieceza Romei.

 

La începutul lunii august 258, împăratul Valerian a emis un edict conform căruia toți episcopii, preoții și diaconii urmau să fie condamnați la moarte. Edictul a fost împlinit imediat la Roma, pe vremea când Daciano era prefectul orașului. Surprins în timpul celebrării Euharistiei, în catacombele din Pretextat, Papa Sixt al II-lea a fost ucis pe 6 august împreună cu patru dintre diaconii săi, inclusiv Inocențiu; patru zile mai târziu, pe 10 august, a venit și rândul lui Laurențiu, care avea 33 de ani.

 

Conform unor relatări străvechi ale pătimirilor martirilor, culese de Sfântul Ambroziu, Sfântul Laurențiu a fost ars pe grătar: o tortură care a inspirat opere de artă, texte de evlavie și ziceri populare timp de secole.

 

Noaptea Sfântului Laurențiu (10 august) este asociată, în mod traditional, cu fenomenul stelelor căzătoare, considerat evocator al cărbunilor strălucitori pe care a fost martirizat sfântul.