Comemorarea liturgică a sfintei Fecioare Maria de la Loreto are loc la 10 decembrie, în amintirea aducerii Sfintei Case de la Nazaret la Loreto, așa cum se relatează într-o cronică din 1465, scrisă de Pier Giorgio di Tolomei.

Un pasaj din cronică spune: „Biserica-mamă „Sfânta Maria” de la Loreto a fost camera casei preaslăvitei Maici a Domnului nostru Isus Cristos... Această casă se afla într-un oraș din Galileea, numit Nazaret. Și în această casă s-a născut Fecioara Maria, aici a fost crescută și apoi salutată de îngerul Gabriel; și în cele din urmă în aceeași cameră l-a hrănit pe Isus Cristos, fiul său... Apoi, apostolii și ucenicii au consacrat acea cameră în biserică, celebrând acolo misterele divine. Dar după ce acel popor din Galileea și Nazaret și-a abandonat credința în Cristos și a acceptat credința lui Mahomed, atunci îngerii au ridicat din locul ei numita biserica și au transportat-o... și au așezat-o într-o pădure a cărei stăpână era o femeie numită Loreta; de aici și-a luat și numele  biserica «Sfânta Maria de la Loreto»... ”

De atunci, mulțimi de credincioși au mers în pelerinaj la marele sanctuar, care cuprinde Sfânta Casă, construcția căruia a început în anul 1468 și care a devenit, conform cuvintelor Papei Ioan Paul al II-lea, „inima mariană a creștinismului”.

Loreto este considerat Lourdes-ul Italiei și în fiecare an sunt organizate numeroase pelerinaje ale bolnavilor, cu ceremonii colective precum cele de la Lourdes.

Sfântul Ioan Paul al II-lea scria: „În el este înscrisă experiența de împărtășire de treizeci de ani, pe care Isus a avut-o cu Maria și Iosif. Prin acest mister uman și divin, istoria tuturor oamenilor este înscrisă în Casa din Nazaret, deoarece fiecare om este legat de o «casă», unde se naște, lucrează, se odihnește, se întâlnește cu alții, iar istoria fiecărui om este marcată într-un mod special de o casă: casa copilăriei sale, a primilor săi pași în viață... Conform relatării Evangheliei, această Casă l-a găzduit pe Isus din Nazaret de-a lungul copilăriei, adolescenței și tinereții sale, adică a tainicei sale maturizări umane... Casa Fiului Omului este deci casa universală a tuturor fiilor adoptivi ai lui Dumnezeu. Istoria fiecărui om, într-un anumit sens, trece prin casa aceasta... ”.