Sărbătoarea Maicii Domnului de la Loreto este celebrată la 10 decembrie, în amintirea datei sosirii Sfintei Case din Nazaret la Loreto, Italia.

 

„În această casă s-a născut Fecioara Maria, crescută aici și apoi întâmpinată de îngerul Gabriel; și în cele din urmă, în aceeași cameră, ea l-a hrănit pe Isus Cristos, fiul ei. Atunci apostolii și discipolii au sfințit acea încăpere din biserică. Dar după ce oamenii din Galileea și Nazaret și-au abandonat credința în Cristos și au acceptat credința lui Mahomed, îngerii au scos biserica din locul ei și au dus-o la Schiavonia, așezând-o într-un un castel numit Fiume (1291). Dar acolo nu a fost cinstită deloc așa cum se cuvine Fecioarei. De aceea îngerii au scos-o din nou din acel loc si au purtat-o peste mare, în regiunea Recanati din Italia (1294) si au așezat-o într-o pădure care era stăpânită de o doamna numita Loreta; de aici biserica și-a luat numele: „Sfânta Maria de la Loreto...”.

 

Din cauza numărului mare de locuitori, fiind înregistrate jafuri și violențe, îngerii au mai transferat-o de două ori, depunând-o la sfârșit pe un deal, în noaptea de 9-10 decembrie 1294, unde se află și în prezent.

 

Sanctuarul din Loreto de la începutul secolului al XIV-lea era deja o destinație pentru pelerinaj, chiar și pentru cei care se îndreptau spre Țara Sfântă; fluxul de pelerini în secolele al XV-lea și al XVI-lea a devenit enorm, până la echivalarea numărului de pelerini din Sanctuarul din Loreto cu cel al Ierusalimului. Minunea izbitoare a transferării Sfintei Case a mai atras, începând din secolul al XV-lea, pelerinajul regilor și reginelor, principilor, cardinalilor și papilor, care lăsau daruri sau ex voto pentru harurile primite; li s-au alăturat ulterior alți conducători, poeți, scriitori, inventatori, fondatori de ordine religioase, filozofi, artiști, viitori sfinți și fericiți.

C. L.