Suntem Biserica lui Cristos, zidită pe piatra de temelie care este Petru (cf. Mt 16,18), iar unitatea, atât de mult voită de Mântuitorul nostru, se manifestă prin comuniunea noastră cu episcopul Romei, urmașul sfântului Petru și vicarul lui Cristos pe pământ. Printre acești urmași ai capului colegiului episcopilor, primul care s-a învrednicit de titlul de „cel Mare” a fost Papa Leon I (440-461), pe care Biserica îl comemorează în ziua de 10 noiembrie.

Sfântul Leon cel Mare s-a născut între anii 390-400 într-o familie nobilă din Toscana (Italia), bucurându-se de o bună educație umană și creștină. Curând a intrat în serviciul Papei Celestin I, fiind hirotonit arhidiacon și încredințându-i-se numeroase misiuni diplomatice. La 29 septembrie 440 a fost consacrat episcop, devenind astfel întâistătătorul Bisericii din Cetatea Eternă.

În noua sa misiune s-a dedicat, trup și suflet, păstoririi sale, îngrijindu-se de poporul Romei, predicând cuvântul lui Dumnezeu într-un stil simplu și accesibil și luptând prin cuvântul viu și scris împotriva ereziilor vremii. În momentul în care Atila, regele hunilor, supranumit „biciul lui Dumnezeu”, amenința Italia, i-a ieșit în întâmpinare, reușind să-l convingă să cruțe peninsula. A consolidat demnitatea episcopului Romei, impunându-se prin caritatea sa drept primul ierarh al lumii creștine, dovadă fiind cuvintele rostite la Conciliul ecumenic din Calcedon: „Petru a vorbit prin gura lui Leon! Leon a învățat conform evlaviei și adevărului!”

A murit la 10 noiembrie 461, fiind numit „cel Mare” grație sfințeniei vieții sale, apărării credinței, înțelepciunii în gestionarea problemelor și scrierilor sale. Ioan Cassian l-a numit pe sfântul Papă Leon cel Mare „gloria scaunului Romei și a slujirii lui Dumnezeu”. A fost proclamat în mod solemn învățător al Bisericii de Papa Benedict al XIV-lea în anul 1754.

Într-o scrisoare adresată episcopului Rusticus din Galia, spunea: „Cristos este tăria noastră și sfatul nostru, și, fără el, noi nu putem nimic, dar împreună cu el putem totul”. Să aplecăm inima și urechea noastră spre aceste cuvinte ale sfântului Leon cel Mare, căci, cu siguranță, ele ne pot conduce spre sfințenie.

Pr. dr. Petru Ciobanu