Nu o iconiță pentru credincioși, ci „inima revelației, inima credinței noastre, deoarece Cristos s-a făcut mic”, alegând calea „umilirii de sine și ascultării până la moartea” pe cruce. Așa s-a exprimat Papa Francisc, vorbind despre Solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus.

 

Este o solemnitate care se celebrează întotdeauna în vinerea de după Solemnitatea Trupului și Sângelui Domnului, și este legată de ziua următoare, adică de ziua de sâmbătă, dedicată Inimii Neprihănite a Mariei.

 

Deși prima celebrare atestată datează din secolul al XVII-lea, în Franța, devoțiunea față de Preasfânta Inimă a lui Isus are origini mult mai vechi. Punctul de plecare este figura sfântului apostol Ioan, pe care multe reprezentări iconografice îl arată, la cina cea de taină, cu capul aplecat pe pieptul lui Isus.

 

Cu toate acestea, răspândirea cultului i se atribuie sfântului Ioan Eudes (1601-1680) și mai ales sfintei Margareta Maria Alacoque (1647-1690). Aceasta din urmă, călugăriță, a avut timp de 17 ani viziuni în care Isus i-a cerut o devoțiune specială față de Inima sa: „Inima mea divină este atât de aprinsă de iubirea față de oameni și de tine în special, încât nu mai poate conține în sine flacăra iubirii sale arzătoare, ea simte nevoia să le răspândească prin tine și să se manifeste oamenilor pentru a-i îmbogăți cu prețioasele comori pe care ți le voi descoperi și care conțin harurile pentru sfințenie și mântuire necesare pentru a le salva din prăpastia pierzării. Pentru a îndeplini acest mare plan al meu te-am ales pe tine, abis al nevredniciei și al neștiinței, astfel încât să fie clar că totul se realizează prin mine”.

 

Solemnitatea Preasfintei Inimi a fost autorizată în 1765, fiind limitată la Polonia și în Roma, la Confraternitatea Preasfintei Inimi. Abia odată cu Pius al IX-lea, în 1856, solemnitatea a devenit universală.

 

În mod tradițional, Ziua Mondială de Rugăciune pentru Sfinţirea Preoţilor se celebrează în Solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus și este bine să ne amintim ce a scris Papa Francisc în Exortația apostolică Gaudete et exsultate: „Biserica nu are nevoie de atâția birocrați și funcționari, ci de misionari pasionați, devorați de entuziasmul de a comunica viața adevărată. Sfinții surprind, dezorientează, pentru că viața lor ne cheamă să ieșim din mediocritatea liniștită și anesteziantă”.

 

Există multe rugăciuni către Preasfânta Inimă a lui Isus, începând cu actul consacrării, inspirat de sfânta Margareta Maria Alacoque. Mai jos este textul consacrării zilnice, pe care mulți credincioși îl repetă în fiecare dimineață.

 

„DUMNEZEIASCĂ INIMĂ A LUI ISUS, îţi oferim, prin Inima Neprihănită a Preacuratei Fecioare Maria, toate rugăciunile, jertfele, suferinţele, necazurile, oboselile şi lucrările zilei şi lunii acesteia, în unire cu toate acele intenţii pentru care tu însuţi te jertfeşti zilnic pe altarele din lumea întreagă, în harul Duhului Sfânt, spre gloria Tatălui Divin. Amin”.

C. L.