„Mai am multe să vă spun, dar acum nu le puteţi purta”.
 
Viața spirituală este un parcurs treptat, pentru că este similară cu viața biologică, și în ambele există o naștere, o copilărie și o maturitate. Începem cu o lumină inițială asupra adevărului, porniți cu o bună orientare, începem să trăim din ce în ce mai mult în adevăr și ne îndreptăm spre împlinire. Este un proces treptat, iar scopul este dincolo de această existență pământească.
 
De multe ori am crezut, în mod grosolan, că ori știm adevărul, ori nu-l știm, dar noi intrăm încet în adevăr și este nevoie de o viață întreagă pentru a ne deschide către adevăr, pentru a descoperi că el a fost mereu acolo, așteptându-ne, și că, în sfârșit, am început să vedem mai bine și să ne lăsăm schimbați. Cum se întâmplă acest lucru?
 
„Când va veni el, Duhul adevărului vă va călăuzi în tot adevărul”. Adevărul nu se cucerește, ci trebuie să te lași condus spre el. Nu este ușor să te lași condus, trebuie să punem la îndoială ceea ce considerăm de la sine înțeles. Adevărul este mai mare decât noi și știm că vom rămâne mereu discipoli ai adevărului, niciodată proprietari.
 
„Duhul adevărului vă va călăuzi în tot adevărul, căci nu va vorbi de la sine”. Învățătorul adevărului este umil și pentru a spune adevărul nu pornește de la sine, nu livrează adevărul ca pe un pachet oarecare, ci ca o consecință a unei relații.
 
Însuși Duhul Sfânt, din inima lui Dumnezeu, „va spune ceea ce va auzi”. Dar el va face și mai mult: „şi vă va vesti lucrurile care vor veni”. Ne-am putea gândi la el ca la un oracol sau ceva similar. Nu, este cu totul altceva: dacă inima noastră este deschisă către îndrumarea interioară a Duhului Sfânt, ea va fi adusă încet-încet la întregul adevăr, care este Dumnezeu însuși, care este Domnul Isus și Tatăl său, adică la viața intimă a lui Dumnezeu. Și cunoscând „toate câte le are Tatăl”, vom cunoaște iubirea, generozitatea și milostivirea care sunt în el.
 
Dacă ziua mea de mâine este în mâinile unui Tată bun, știu deja ce va veni pentru mine: vine Providența; știu unde duce drumul meu și cine îmi călăuzește existența.
 
Trebuie să învățăm arta de a ne lăsa îndrumați în lucrurile viitoare de către Duhul Sfânt și nu de propriile noastre proiecții înșelătoare sau anxioase.

C. L.