Sfântul Marcu și-a început cartea prin cuvântul „Evanghelie”, iar acum o încheie cu același cuvânt: „Mergând în toată lumea, predicaţi evanghelia la toată făptura!”
Este Evanghelia înțeleasă ca veste bună și poruncă de a o împărtăși. Aceasta este și o poruncă nouă a lui Isus: împreună cu iubirea reciprocă, ne poruncește să proclamăm Evanghelia sa oricărei creaturi.
Ce este această Evanghelie sau veste bună?
În primul rând, este vestea că suntem iubiți, să știm că, în pofida singurătății umane, suntem atinși de o privire de iubire bună. A ști că există un Tată ce este iubire și care, prin urmare, iubește fiecare creatură, chemând-o pe nume, înseamnă a fi conștienți că în lume există o prezență a iubirii ce ne implică și pe noi.
Din păcate, astăzi experiența acestei iubiri este din ce în ce mai distantă de experiența oamenilor, nu mai știm cum să o explicăm în cuvinte inteligibile.
A doua veste bună este că cel răstignit a înviat. Moartea încetează a fi ultimul cuvânt despre viața noastră. Evanghelia, vestirea ei, pornește întotdeauna de la mormântul gol; și noi suntem acolo pentru a spune că moartea, oricât de reală și de teribilă ar fi, este doar penultimul cuvânt despre viață. Se moare într-adevăr, dar nu se moare pentru totdeauna.
Dar vestea bună este, de asemenea, una singură: este Isus. El este sinteza și recapitularea întregii Evanghelii. Am putea proclama întreaga Evanghelie spunând pur și simplu: Isus. Și să nu mai adăugăm nimic. Pentru că acest singur cuvânt înglobează și spune toate celelalte cuvinte minunate ale veștii celei bune.
C. L.
