Au trecut 10 ani de când, la 13 martie 2013, cardinalul și arhiepiscopul de atunci al orașului Buenos Aires, Jorge Mario Bergoglio, a apărut în loja Bazilicii „Sfântul Petru”, întâmpinat de Biserica Catolică, după conclav, ca Papa Francisc.

 

A fost surprinzător faptul că acesta și-a luat numele de „Francisc”. Dar, în zilele care au urmat alegerii sale, Suveranul Pontif a declarat: „Numele a venit, în inima mea: Francisc de Assisi. El este pentru mine omul sărăciei, omul păcii, omul care iubește și se îngrijește de creație”. Încă de la începutul pontificatului său, Sărăcuțul din Assisi a fost o sursă de inspirație pentru Papa Francisc: gândiți-vă la enciclicele Laudato si' și Fratelli tutti.

 

„Cum mi-aș dori o Biserică săracă și pentru săraci”. Era o sâmbătă dimineața, la trei zile după alegerea sa, când Papa Francisc, cu un gest neobișnuit, cu care ne-a obișnuit atât de mult acum, a lăsat deoparte foile discursului pregătit și a început să vorbească despre Biserica pe care și-ar dori-o.

 

În acești zece ani, Papa Francisc a comunicat și ne-a învățat prin discursurile și documentele sale magisteriale. A comunicat cu alegeri de viață sobre, cu forță spirituală. Ne amintim când a aruncat un buchet de flori în Marea Mediterană, cimitir al unui număr incalculabil de migranți. Acel gest a valorat mai mult decât multe discursuri și a rămas ca un memento pentru a nu ceda indiferenței față de durerea și moartea celor care „nu contează” în ochii lumii!

 

L-am văzut pe Papa Francisc, singur, mergând spre un crucifix gol, în ploaia torențială, în seara zilei de 27 martie 2020, pentru a cere vindecarea unei lumi bolnave de pandemia de Covid 19.

 

Și apoi freamătul său blând, lamentația sa emoționantă, lacrimile vărsate la picioarele Neprihănitei Fecioare Maria, la 8 decembrie anul trecut. Vocea sa, frântă de emoție, lasă să iasă compasiune profundă față de cei care sunt nevoiți să lupte într-un război absurd și să moară pentru cauze care nu se compară cu durerea mamelor, a soțiilor, a orfanilor!

 

Papei Francisc, martor tenace al adevărului, Biserica universală îi transmite afecțiunea și sprijinul prin rugăciune.

C. L.