Cuvintele lui Isus prezintă o imagine apocaliptică: „Vor veni zile în care nu va rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată”. Într-adevăr, la sfârșitul timpului, totul va fi așa. Dar astăzi nu ne interesează unde vom ajunge, ci calea pe care mergem.
Isus spune din nou: „Când veţi auzi despre războaie şi revolte, nu vă temeţi, căci trebuie să se întâmple acestea mai întâi, însă nu va fi îndată sfârşitul!” Și conchide: „Prin statornicia voastră vă veţi mântui sufletele”.
Statornicia este în drumul pe care ne aflăm, pe de altă parte, mântuirea este scopul. Orice s-ar întâmpla, suntem chemați să rămânem de partea lui Cristos. Prin darul credinței și al statorniciei parcurgem drumul mântuirii.
Rămâne o întrebare: de ce este necesar să trăim toate aceste greutăți?
Știm foarte bine că viața noastră nu este confortabilă și cunoaște și momente grele. Chiar și crucea lui Cristos spune clar cum viața noastră trebuie să experimenteze și ea poarta cea îngustă.
Adesea ne amăgim pe noi înșine căutând mântuirea fără durere, dar nu există naștere fără sânge. Nu există viață nouă fără pierderea celei vechi. „Căci vor veni mulţi în numele meu, spunând: «Eu sunt!» şi: «Timpul este aproape!» Nu mergeţi după ei!”
Mesianismele convenabile sunt capcane. Un tânăr nu devine adult fără să treacă printr-o purificare, o căsătorie nu devine autentică fără dificultăți, o prietenie nu devine adevărată fără iertare. Este nevoie de aceste lucruri pentru a recunoaște ceea ce este valabil și pe care ne putem baza.
„A-l căuta pe Dumnezeu fără cruce înseamnă să riști să găsești o cruce fără Dumnezeu”. Dificultățile de pe calea vieții sunt o provocare pentru credința și statornicia noastră.
C. L.
