Creștinul are întotdeauna de făcut alegeri, în micile acțiuni ale fiecărei zile, ca și în marile evenimente ale vieții. Fiecare alegere pare a fi o provocare pentru propria credință, deoarece Isus este cu un Învățător care ne amintește, dar cu iubire, că pentru a ne salva viața trebuie să fim dispuși să o pierdem, adică pentru a-l urma trebuie să ne lepădăm de noi înșine și să ne ducem crucea (Mc 8,34-35).
Evanghelia prezintă figura unui om care are totul, se bucură de bunătățile lumii și se supune poruncilor divine. Se pare că și el îl iubește pe Isus, îl numește „Bunul Învățător” și i se adresează cu încredere, pentru că și el dorește viața veșnică, pe care și-ar dori-o ca pe o poliță de asigurare pe termen lung, precum cea pe care o primește de pe urma unei mari averi.
Omul este sincer și Isus îi aruncă o privire plină de iubire, dar în același timp îl pune în situația de a face alte alegeri: „Un lucru îţi lipseşte: mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!”
Alegerea atârna în mijlocul incertitudinilor vieții și acest om, întristat, a preferat totuși să se întoarcă la siguranța pe care i-o aducea propria avere. El nu își dădea seama că i se oferea un bun incomparabil mai prețios și mai durabil: iubirea lui Cristos.
Sfântul Paul a înțeles bine acest lucru atunci când a scris: „De dragul lui am pierdut toate şi le consider gunoi ca să-l câştig pe Cristos... Pe el vreau să-l cunosc şi puterea învierii lui...” (Fil 3,8-10).
Fiți atenți la întrebările lui Isus, de care depinde mântuirea noastră.
C. L.
